Cafeaua noastră cea de toate zilele

time read
Articolul are 779 cuvinte și se citește în 3 minute.

M-am născut într-o joi după-amiaza, o zi cu ploaie. Iubesc ploaia. Iubesc zilele de joi şi luna mai. Urăsc dimineţile. Nu ştiu dacă are vreo legătură cu ora la care m-am născut, dar nu îmi aduc aminte să mă fi trezit vreodată binedispusă. Oricât de obosită aş fi, pot sta noaptea până târziu. Pot lucra, pot viziona filme, pot citi. Mă trimite la culcare doar gândul că a doua zi voi apăsa snooze-ul de la telefon până la ora critică.

cafea

Am văzut la un moment dat o poză pe Facebook cu o tipă care noaptea, la culcare, îşi făcea planuri pentru a doua zi: mă trezesc devreme, fac aia şi aia şi aia. Dimineaţa era ca mine: snooze, snooze, oprit ceasul. În fiecare seară îmi fac aceleaşi planuri măreţe: mă trezesc la 6.30am, pardon, la 7.00am, mic dejun, pregătit un articol, poate calc ceva sau alte chestiuni prin casă, plec la serviciu etc. În fiecare dimineaţă trag de mine până la 8.00am pentru ca apoi să alerg prin casă ca apucata. Sau, mă rog, vorba vine cu alergatul. De fapt, mă mişc în reluare. Îmi beau cafeaua, repet mantra cu “am o zi minunată”, mă cert pentru că nu m-am gândit de cu seara cu ce să mă îmbrac, mă cert pentru că m-am culcat târziu şi-mi promit că „diseară, la 10.30pm dau stingerea”. Apoi, în drum spre serviciu, mă trezesc şi începe nebunia. Planuri, idei, treabă, idei, diseară fac aia şi aia, să nu uit să merg acolo, trec pe lista de to do aia şi ailaltă. Reuşesc să ajung în pat la 10.30pm? Evident, nu.

Dacă citeşti asta şi eşti printre cei care se trezesc la ora 6.00am zâmbind, dacă eşti printre cei cărora le ajung 5 ore de somn, să ştii că te urăsc şi te invidiez. Eşti un om norocos şi ar trebui să mulţumeşti cerului (sau cui vrei tu) că eşti aşa. Cred că oamenii care dorm mai puţin şi zâmbesc dimineaţa nu numai că sunt mai fericiţi, dar trăiesc şi mai mult.

(pauză de cafea)

Am în faţă a treia cafea (e mică!) şi am planuri multe pentru azi. Inclusiv să ajung în pat la ora magică. Ştiu că nu voi reuşi, dar nu mă las. Think Big, ăsta mi-e principiul. De obicei, reuşesc să bifez toate cele pe care mi le propun, uneori mai greu, dar reuşesc.

În drum spre serviciu, am butonat puţin telefonul, am răsfoit Facebook şi Instagram. Notificările mă aşteptau claie peste grămadă. Le-am ignorat. Zilele acestea am încercat să stau departe de “gălăgia” din online. A fost bine. Am citit o carte, am văzut un film, am dormit. M-am bucurat de agitaţia din interiorul casei, de cei dragi, de căţei, de pisici, de ciocnitul ouălelor. Da, am deschis şi laptopul o dată. O singură dată în 3 zile. A fost bine, nu s-a supărat nimeni, nu s-a oprit timpul şi nici nu a avut loc vreo catastrofă.

Ceea ce vreau să spun e că, din când în când, avem nevoie de timp pentru noi. A fi mereu în priză, conectaţi la lume, la poveştile altora, înseamnă să uităm de noi şi de ceea ce e mai important: oamenii dragi nouă. În planurile pe care ni le facem zi de zi, ar trebui să includem şi timpul pentru sufletul nostru, pentru micile bucurii care dau sens vieţii. Quality time, să îi zicem – prefer varianta asta, cea în română mă duce cu gândul la cursul de CTC din facultate (Control Tehnic de Calitate). Ar fi ideal să sărim din când în când peste acele lucruri care trebuie făcute acum. Acel acum poate aştepta. Nu e nimeni care să ne tragă de mânecă şi, cu siguranţă, nu se va sfârşi lumea dacă decidem închidem tot şi să ne culcăm mai devreme (auzi, Andreea?! – this is me talking to myself, me not crazy, trust me)

Întorcându-mă la ideea de la care am pornit, scuze că am bătut câmpii, voi cum staţi cu somnul? Să vă invidiez? Dacă există o reţetă secretă pentru trezitul devreme, vă rog să mi-o spuneţi. Apreciez orice recomandare. Mulţumesc!

Între timp, am terminat cafeaua, m-am trezit. Ceea ce vă doresc şi vouă. O zi minunată să aveţi!

Foto: Pexels.com

9 Comments

  • Oana Posted 18/04/2017 15:03

    Mie imi plac diminetile, ma trezesc (de obicei) in secunda doi cand suna ceasul… dar secretul este ca ma culc devreme (intre 22,30-23,30). Nu reusesc mereu asta, uneori ma culc mai tarziu din cauza treburilor, insa dimineata tot bine sunt (ma ia somnul si-mi scade energia pe la pranz si spre seara urmatoare). Deci cred ca tine de cum ne nastem… Dar e norma sa fim diferiti, atat timp cat iti faci treaba cred ca poti continua asa… Partea naspa vine cand partenerul nu e pe acelasi fus orar cu tine… :))

  • andres Posted 18/04/2017 15:20

    Oana, m-ai atins la partea cu partenerul şi fusul orar. 😀 Nu pricep cu reuşeşte… Se culcă la orice oră, oricât de târziu, iar dimineaţa se trezeşte fără probleme. De câteva ori pe săptămână aleargă la ora aia inumană. Cum să nu îl invidiez :)) 😀 Sper să reuşesc şi eu să ajung în pat la ora aia 😀

  • Cosmin Posted 18/04/2017 17:19

    Da e frumos tot ce ai scris Si mie imi place ploaia si mai cu seama zilele reci.

  • Infra Sun Posted 22/04/2017 12:47

    De dormit putin, dorm. Mie imi ajung cam 6 ore de somn pe noapte, asta e media mea. La partea cu zambitul dimineata… inca n-am reusit. Pe vremuri asa eram, eram happy si energic de dimineata dar acum nu-mi iese. Depinde insa si in ce zi, daca e weekend e ok, daca e luni si stiu ca trebuie sa merg la job… nu mai e ok.

  • Alina Anghel Posted 22/04/2017 15:09

    Cafeaua, da, sa traiasca! Ce sa zic? Sunt fix ca tine! Pun alarma la 7.30, in ideea ca voi reusi sa ma dau jos din pat, insa acest lucru se intampla la 8, cand incep sa intru in criza de timp :)) In sfarsit, reusesc sa ies din casa pe la 8.50 – 9, ora la care ar trebui sa fiu deja la birou … Seara imi impun sa ajung in pat in jur de ora 23, insa ma uit la ceas si ma apuca groaza, de obicei este ora 1 … Mai zic?!

  • andres Posted 23/04/2017 12:30

    Infra Sun, în cazul ăsta te invidiez doar pe jumătate. 😀
    Cred că joburile nu ne lasă, de fapt, să zâmbim. Dar va veni și ziua aia… (wink wink)

  • andres Posted 23/04/2017 12:32

    Alina, my sister in pain… 😀
    Parcă mi-ai descris programul. Aș putea continua eu de aici, dar o să părem ciudate. :))))
    Aștept pe cineva cu soluția. Anyone?!

  • Loredana Posted 25/04/2017 10:16

    Am si eu zile in care nu deschid laptopul acasa…si intr-adevar, nu se intampla absolut nimic! :)))
    Dar asta pentru ca imi permite jobul sa lucrez si pentru blog!
    La mine e greu cu trezitul…odata ce ma dau jos din pat, e totul ok. Intru in rutina mea de zi cu zi repejor! 🙂

  • andres Posted 25/04/2017 18:30

    La mine durează cam jumătate de oră să-mi alung somnul din ochi. Azi am realizat că nu trebuie să spăl vase în timpul ăsta, am spart o farfurie… şi cine dădea cu aspiratorul la ora aia inumană, semi-adormită? Eu. Uffff. It’s complicated!

    Mulţumesc pentru vizită!

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.