Ati incercat vreodata sa nu va ganditi la nimic, si cand spun nimic, atunci e nimic…? Ati incercat? Incerc de cateva zile sa imi golesc mintea de orice gand macar cateva minute. M-am imaginat la mare – ca acolo ma relaxez de obicei...
Am ajuns sa astept ziua de vineri cu asa ardoare, incat ziua asta si-a pierdut farmecul si adevaratul sens. Imi dau seama ca asteptand vineri pierd cam toate celalalte zile, de parca viata ar incepe vineri seara si s-ar termina luni dimineata...
Am fost ieri intr-o scurta plimbare la niste prieteni sa le urez toate cele de Paste. Parca am intrat in alta lume, o lume in care aerul e respirabil si nu scrie pe el made in bucharest ca la noi. Mi-am incarcat putin bateriile ca sa zic asa si...
Ziua de azi? O mare pacaleala. Am zis! Restul e tacere, vorba filmului.
Am facut o obsesie pentru ziua de vineri… Dar asta nu inseamna ca trec cu ochii inchisi peste restul zilelor. Astazi, spre exemplu, a fost o marti superba. Am plecat de acasa cu soarele in ochii si l-am privit toata ziua cu coada ochiului...
De cand cu Eleganta ariciului, am inceput sa am si eu momente de „cugetare profunda”… Ma gandeam acum la messenger, la cel care a avut ideea geniala de a inventa acest instrument magic de comunicare. Cine s-ar fi gandit acum...
Ma gandesc ca am ajuns sa spun in fiecare zi „e aproape vineri”, ca pe un salut de un optimism sfasietor ( ca va trece mai repede saptamna)… si totusi vine mereu luni si marti si miercuri. Nu cred sa fi simtit pana acuma...
Ma trezesc dimineata si zambesc. De cateva zile am intalnire cu soarele… ma intampina din clipa in care deschid ochii pana la apus. Si acum, cand il vad, realizez cat de mult mi-e dor de el. Fiecare intalnire parca e prima, fiecare moment...
… dar nu stim inca! Sa fiti siguri ca a venit primavara. Si ce daca miroase a iarna, si ce daca gerul ne izbeste dusmanos in fata in fiecare dimineata, si ce daca zapada continua sa cada in fulgi disperat de reci… Cred ca zilele astea...
Astazi am avut toata ziua senzatia ca este joi, am intrebat in stanga si dreapta… dar nimeni nu se indura sa-mi spuna ca este joi. Adevarul doare si adevarul de azi m-a durut foarte tare. Insa razele soarelui mi-au amortit dezamagirea...
Am crezut ca de azi va fi soare, chiar am vrut sa cred ca primavara va rasari de astazi. Si totusi nu a fost nevoie de el, soarele, pentru a simti primele zvacniri de primavara. Soarele este acolo, ascuns dupa nori si eu sunt el uneori. Astazi a...
A fost vineri. O minunata seara de vineri. Nu stiu exact de ce, dar de la un timp astept serile de vineri cu atata emotie, incat simt cum imi tresalta inima de bucurie ca a mai trecut un ceas, o zi, apropiindu-ma astfel de ziua asta feerica. Ok...
Astazi am simtit cum soarele imi trezeste la viata toate simturile. L-am lasat sa-mi sarute pleoapele si sa-mi incalzeasca fata. Am incercat sa-l iau pe tot doar pentru mine… Nu sunt zilele astea insorite cele mai frumoase cadouri pe care...
… o calatorie, o iubire mare, un cer senin, un val ce ni se asterne la picioare, o carte, o aventura, o prapastie, o ploaie de vara, soarele dimineata, lacrimi uscate de vant, cafeaua de la ora 16, un mesaj, buchetul de flori de pe masa...
Am avut astazi parte de o portie zdravana de ras inca de la prima ora… Ascult ProFm dimineata – ma inteleg super bine cu Sara si Vintila (numara o bila) – si azi au avut o gluma cu gâdi-gâdi de toate zilele. Mi-au risipit tot...
Andreea Ban - Thoughts about nothing © 2025. All rights reserved.
