time read
Visam la o toamna plina de culoare… Si a venit. O vad uneori, imi zambeste dintre frunze. De cele mai multe ori insa, e ascunsa in grota ei. Trag de ea cu gandul, dar culorile-i raman acolo. Aici, afara, vine doar un vant tomnatic, un vant ce-mi aduce aminte de vara care s-a stins intr-un sarut si de sarutul ce a uitat sa mai vina. Imi pictez toamna in suflet cu fiecare frunza care-si danseaza valsul spre pamant, cu fiecare copac ce-si schimba culoarea de la o zi la alta. Imi pictez toamna in ochi si-o arunc zambind in stanga si in dreapta… doar-doar o vor simti si altii…
Toamna mea e ca paleta unui pictor. Astazi.
Maine poate fi una traznita, fara sens dar plina de-nteles pentru unii, pentru altii… Si daca v-ati lasat prinsi in toamna mea cea bicolora, atunci cu siguranta puteti desena cate o toamna dupa bunul plac.
Daca v-ati tinut imaginatia sub lacat, acum e momentul sa o lasati libera! Sa o aruncati in lume…
Inchideti ochii si imaginati-va… culori, toate culorile din lume… Ce culoare are toamna voastra?
13 Comments
„Mi-a batut toamna in geam
Mi-a batut cu degete de ploaie
Si la fel ca-n fiecare an
Am lasat-o sa-mi intre in odaie”
(Minulescu)
Sper ca am retinut bine versurile.
Eheheee, ce frumos ai creionat toamna 😀 De mai insisti o clipa doua, ma voi indragosti iremediabil de acest anotimp 😀
rosu cu maro si verde presarat din cand in cand….toate imbracate in galben 🙂
Sebu, suna… colorata si solara toamna ta! 😀
Ganguritu, daca mergi la munte s-ar putea sa prinzi toamna in toata splendoarea ei! 😉
Nona, aici nu am cuvinte… stii ca imi place Minulescu inca de la „Aculta, priveste si taci…” – de la tine o stiu 😛
Andres draga,
azi sunt distrata asa ca… 🙂
Toamna mea de azi e portocalie. La fel ca pijamalele ce le port. Am prins o nesperata zi libera si imi fac de cap. Adica, la ora la care altii muncesc, eu stau in pijamale. Si am mancat la micul dejun o savarina, stiu e complet anapoda cu principiile nutristioniste, dar uite asa am avut eu chef azi. Si mai tarziu o sa mananc o felie de rol ciocolata, dar asta abia dupa ce-mi voi spala masca de pe fata. As rade acum, dar ma abtin pentru ca malaiul cu lamaie ce mi l-am intins pe fata, ar pica printre taste si prea as avea de lucru. De unde rezulta ca toamna mea e si galbena, galbena ca malaiul si ca gutuia din cos, ce prespun eu ca abia asteapta sa ajunga in burta mea.
A, printre activitati de tip SPA, si cascat ochii la lume, si lenevit mi-am aruncat o privire in oglinda. Azi, ochii mei sunt de un verde ciudat, sclipesc cumva. La fel ca toamna mea verde.
🙂
Lotus, toamna ta e la fel de luminoasa ca tine! Nu incape indoiala. Ce n-as da si eu pentru o zi libera, asa cu cioco in loc de mic-dejun si stat cu ochii-n cer senin. 😀
Te imbratisez cu toate culorile toamnei!
… Dumnezeu si-a luat paleta de culori si ne-a daruit, pentru a cata oara, o spledoare de toamna! Ce poate sa-ti bucure mai mult sufletul decat razele soarelui de toamna strecurate printre frunze aurii!!!! Ai stat vreodata sub un pom colorat tot in galben privind soarele printre frunze? Incearca! Si sa nu fim tristi chiar daca a mai plecat un an… aproape!
Frunze ruginii, galbene, roşii, arămii, portocalii sau verde trecut… un adevărat concert de culori care ne desfată sufletul.
Toamna vine cu nişte privelişti ameţitoare pe care privirile noastre le sorb nesăţioase. 🙂
Hai ca iar m-am emotionat… Mi se intampla 99,99% de cate ori citesc blogul tau. Si mereu imi spun ca am sa citesc mai des 🙂 Ma simt bine aici, printre toti acesti oameni deosebiti.
Toamna, pentru mine, a venit pe neasteptate, a facut schimb de locuri, in secret, cu vara si, azi – o frunza, maine doua, m-am trezit ca pomii nu mai sunt verzi. Sigur la fel o sa mi se intample cand pomii n-or sa mai aiba frunze…
Nona, tristetea de a fi pierdut inca un an e imposibil de tinut in frau, insa bucuria culorilor parca aduce un zambet altfel, unul cald… si da, am stat sub un copac ingalbenit de toamna, mi-am trasit picioarele printre frunzele adunate ca un covor fosnitor… senzatia e minunata! Nu am cuvinte… As vrea sa stea in loc toamna. Pentru un an intreg!
Cris, cred ca te-au emotionat culorile si zambetele! Stii ca aici vei gasi mereu cuvinte si imbratisari… mai des, mai rar, nu conteaza cand vii, conteaza doar zambetul cu care pleci. Daca reusesc sa ti-l desenez pe fata, atunci sunt motivata sa mai scriu! In ultimul timp am senzatia ca incerc sa imortalizez momentele, vara, soarele, verdele, toamna… Ne vom trezi cu toti suspinand a iarna si visand a vara. 😀
Add Comment