Ce dorinte avem?

All of us have a thousand wishes. To be thinner, to be bigger, have more money, have a cool car, a day off, a new phone, to date the person of your dreams. A cancer patient only has one wish, to beat cancer. I know that 97% of you won’t post this as your status, but my friends will be the 3% that do. In honor of someone who died, or is fighting cancer, or even had cancer, post this for at least one hour.

Am dat peste postul de mai sus pe Facebook si am simtit cum zambetul initial mi se transforma, dispare undeva in amintire… „In honor of someone who died” l-am preluat si eu.

Acum zece ani ma pregateam de majorat, imi invitasem colegii, familia la mine. Aveam acele emotii de dinaintea unui eveniment important, cu adevarat important. Atunci cred ca a fost prima data, si poate singura, cand am simtit varsta pe care o aveam. Cei 18 ani plini de promisiuni! Petrecerea a fost reusita, m-am simtit bine. Au fost alaturi de mine cei dragi, familia, prietenele cele mai bune, colegii. Ce altceva mi-as mai fi putut dori? Viata mi se asternea in fata lina, plina de visuri ce aveau sa se implineasca unul cate unul.

Nu m-am gandit atunci si nici in anii urmatori, ca poza pe care am facut-o cu verisoara mea avea sa fie si ultima. Poate au mai fost si altele, dar aceea e singura pe care am pastrat-o cu drag, acolo in punguta cu amintiri. O poza in care ea se ascundea dupa mine (pentru ca era mai plinuta) si zambea cu toata fata… Dupa cativa ani a avut o criza de „apendicita” in urma careia au depistat doctorii ca are cancer. Metastaza. A fost o lovitura oribila pentru toata lumea, un soc. Imaginati-va, apendicita, operatie, cancer, metastaza. Cat mai avea de trait? Luni, ani? Cum sa fi fost oare sa isi serbeze cei douazeci si ceva de ani stiind ca anii ii sunt numarati, nu puteau fi in niciun caz multi ca in urare.

Nu stiu de unde au avut parintii ei atata putere… imi aduc aminte ca au continuat sa creada in sansa de a se face bine, in gasirea unui tratament. Au luptat neincetat. Si ea… nu am vazut-o de foarte multe ori in anii aia. Dar cand o vedeam era mereu alta, schimbata. A slabit. Imi aduc aminte ca am fost la ea intr-un week-end si slabise enorm, avea parul scurt, tuns baieteste dar zambea, acelasi zambet sincer. Nu voi uita niciodata cum mi-a spus la un moment dat ce incantata e ca acum e slaba si se poate misca usor ca o floricica. Cu greu mi-am abtinut lacrimile.

Cu cateva saptamani inainte sa se stinga din viata a vrut sa ne vada pe noi, verisoarele ei. Atunci si-a luat ramas bun… Statea in pat si incerca sa zambeasca, desi durerea o macina si o tragea incet in intuneric. „Verisoarele mele frumoase” imi aduc aminte ca a spus… restul apare ca o ceata. O vedeam asa cum fusese candva, plina de viata si cu un viitor superb in fata…

Pe vremea cand parintii ei au construit casa, undeva in afara orasului, ea urma sa aiba apartamentul ei cu vederea spre apus. Nu era inca terminata cand m-a luat de mana sa imi arate cum ii vor fi serile… un apus rosiatic m-a vrajit pur si simplu. Urma sa aiba terasa, sa isi bea cafeaua acolo dimineata si seara sa citeasca o carte in lumina aia de basm. Apoi peste cativa ani avea sa isi ia licenta in turism si sa isi deschida o pensiune undeva la munte.

… unde s-au dus dorintele ei? Oare nu si-a dorit destul sa traiasca de viata i-a jucat asa o festa? Nu stiu. Nu voi afla niciodata. Stiu doar ca boala asta e necrutatoare. Loveste si darama cand te astepti mai putin. Fara mila, fara a privi inapoi. Nu conteaza varsta. Nu conteaza sperantele si dorintele, nu conteaza iubirea celor dragi si cat bine ai facut in viata sau urmeaza sa faci. Vine pe nesimtite si fura suflete nevinovate. Sabina s-a stins luand cu ea un milion de lacrimi. S-au transformat in ploaie. O ploaie trista. Ultimul drum i-a fost un suvoi de lacrimi aruncate de sus din cer…

Pentru ca acolo s-a dus.

Noi, restul, care suntem aici si povestim… ce dorinte avem?

7 Comments

  • lotusull Posted 16/04/2011 10:13

    Andres…
    Dincolo de tristete, realizez inca o data, cat de important este sa te bucuri de ziua prezenta/ de toate nimicurile/ de toate cele simple…
    Si nu stiu de ce asta e uneori atat de complicat. De ce ne pierdem in dorinte utopice, ciudate, de ce uneori nemultumiti, cautam si vrem mai mult si mai mult…Chiar nu stiu de ce se intampla asta.
    Pana la urma, vine pentru fiecare o zi in care trebuie sa predea bocancii…

    Am momente, clipe scurte, in care ma indoiesc sau mai bine zis, sensul meu se clatina putin. Unii din copiii cu care lucrez, sub eticheta unui handicap psihic sau fizic, au de fapt, zilele numarate. Desi stiu ca se va termina si stiu ca putin probabil ca ei sa devina mari si sanatosi, ceva ma determinsa sa merg mai departe si sa construiec macar un zambet. Imi spun mie ca, fie si atat, tot conteaza, tot e mai mult decat nimic. Dar am si zile, in care chiar ma intreb daca ceea ce fac eu chiar e important…

  • andres Posted 16/04/2011 11:02

    Da, Lotus, asa e. Din pacate ne adancim in dorinte mari si pana la urma lipsite de sens real. Dar realitatea noastra e diferita de cea a celor din jur. Pe aceea nu o putem constientiza pana nu ne lovim de ea cumva… Iti trebuie un suflet imens si tarie de caracter sa faci ceea ce faci tu, pentru ca sunt convinsa ca e o suferinta imensa cand se intampla ca unul dintre cei mici, dragi tie, pleaca…

  • Trackback: Intrebari cu raspunsuri | Andrei Amza
  • lotusull Posted 16/04/2011 21:44

    Andres, de cand sunt eu in locul asta, nu s-a intamplat decat o data si sper sa fie si ultima. Iarasi sper…nici eu nu stiu sigur ce si cum, dar tot imi spun ca va fi bine.

  • andres Posted 16/04/2011 21:50

    Te imbratisez Lotus drag si iti doresc sa fie totul dupa sufletul tau :*

  • Alexandra Cojocaru Posted 20/04/2011 16:18

    Vai ce m-ai intristat, Andreea…

  • andres Posted 20/04/2011 16:20

    Ufff, da… e trist. Dar sa luam partea plina a paharului, viata e atat de frumoasa, incat e pacat sa nu ne bucuram de fiecare clipa, fiecare fericire! :*

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.