Copiii din ziua de astazi…

time read

Articolul are 452 cuvinte și se citește în 2 minute.

Cu o vorba aruncata aiurea se naste marele conflict dintre generatii. Si cine arunca vorba? Noi. Cei care odinioara am fost copii si ne comportam ca ei, cei de acum. Ii priveam pe cei mari cu semne de intrebare in ochi, nu intelegem de ce sunt ei morocanosi, de ce nu ne lasa sa fim galagiosi, sa radem si sa ne impingem aiurea, sa ne ciondanim. In timp am ajuns sa ii intelegem, ne-am transformat usor in ei si ii privim pe cei mici impovarati de greutati si stresul fiecarei zile. Ii invidiem poate pentru libertatea lor si lipsa de griji. Ei nu ne inteleg pe noi (inca!), dar noi ar trebui sa ii intelegem pe ei. Habar nu au ce-i asteapta, de aceea ar trebui sa fim mai toleranti. Poate ca ar trebui sa fim si noi copii din nou, din cand in cand, pentru ca zambetele ne lipsesc, pentru ca acea pofta de viata nu dispare niciodata, dar mai trebuie resurscitata. Noi o inchidem in dulapuri intunecate si uitam unde am pus cheia. Uitam de noi.

Vorbeam cu niste prieteni de anii pe care i-am lasat in spate, de varsta noastra si cica am ajuns la jumatatea vietii. Asta am spus si acum 5 ani, la fel si acum 10 ani… nu se stie niciodata care ne va fi jumatatea vietii… Poate va fi maine, peste 3 ani sau poate a fost acum 7 ani. Aceasta necunoscuta ar trebui sa ne puna putin pe ganduri, sa ne intoarcem in timp si sa alegem partea din noi care a zambit cel mai mult pentru a o aseza in fata oglinzii in fiecare zi.

Copiii din ziua de astazi suntem noi, cei care am fost candva. Priviti-i atent, nu se deosebesc cu nimic. Sunt galagiosi in grupuri si timizi atunci cand sunt singuri, unii par rebeli, altii tocilari, isi tin gheozdanele aruncate smechereste pe un umar, iar fetele de la o varsta incep sa poarte genti sa para mai chic, mai mature. Reusesc sa fie niste copile cu un strat in plus de machiaj si o geanta prea plina de carti. Si cu toate astea imi plac, imi plac la nebunie si ei si ele. Privindu-i atent iti poti face o idee despre muzica pe care o asculta, filmele pe care le vad si cartile pe care le citesc… daca le citesc.

Copilul care am fost odata tresare din cand in cand si se cere eliberat de poverile inutile de zi cu zi. Copilul care am fost ma priveste uneori in oglinda si m-ar trage de mana in ploaie. Copilul care am fost simte un dor nebun de tot ce a lasat in urma si se intreaba unde s-au dus anii… Copilul din tine ce spune?