Copiii din ziua de astazi…

Cu o vorba aruncata aiurea se naste marele conflict dintre generatii. Si cine arunca vorba? Noi. Cei care odinioara am fost copii si ne comportam ca ei, cei de acum. Ii priveam pe cei mari cu semne de intrebare in ochi, nu intelegem de ce sunt ei morocanosi, de ce nu ne lasa sa fim galagiosi, sa radem si sa ne impingem aiurea, sa ne ciondanim. In timp am ajuns sa ii intelegem, ne-am transformat usor in ei si ii privim pe cei mici impovarati de greutati si stresul fiecarei zile. Ii invidiem poate pentru libertatea lor si lipsa de griji. Ei nu ne inteleg pe noi (inca!), dar noi ar trebui sa ii intelegem pe ei. Habar nu au ce-i asteapta, de aceea ar trebui sa fim mai toleranti. Poate ca ar trebui sa fim si noi copii din nou, din cand in cand, pentru ca zambetele ne lipsesc, pentru ca acea pofta de viata nu dispare niciodata, dar mai trebuie resurscitata. Noi o inchidem in dulapuri intunecate si uitam unde am pus cheia. Uitam de noi.

Vorbeam cu niste prieteni de anii pe care i-am lasat in spate, de varsta noastra si cica am ajuns la jumatatea vietii. Asta am spus si acum 5 ani, la fel si acum 10 ani… nu se stie niciodata care ne va fi jumatatea vietii… Poate va fi maine, peste 3 ani sau poate a fost acum 7 ani. Aceasta necunoscuta ar trebui sa ne puna putin pe ganduri, sa ne intoarcem in timp si sa alegem partea din noi care a zambit cel mai mult pentru a o aseza in fata oglinzii in fiecare zi.

Copiii din ziua de astazi suntem noi, cei care am fost candva. Priviti-i atent, nu se deosebesc cu nimic. Sunt galagiosi in grupuri si timizi atunci cand sunt singuri, unii par rebeli, altii tocilari, isi tin gheozdanele aruncate smechereste pe un umar, iar fetele de la o varsta incep sa poarte genti sa para mai chic, mai mature. Reusesc sa fie niste copile cu un strat in plus de machiaj si o geanta prea plina de carti. Si cu toate astea imi plac, imi plac la nebunie si ei si ele. Privindu-i atent iti poti face o idee despre muzica pe care o asculta, filmele pe care le vad si cartile pe care le citesc… daca le citesc.

Copilul care am fost odata tresare din cand in cand si se cere eliberat de poverile inutile de zi cu zi. Copilul care am fost ma priveste uneori in oglinda si m-ar trage de mana in ploaie. Copilul care am fost simte un dor nebun de tot ce a lasat in urma si se intreaba unde s-au dus anii… Copilul din tine ce spune?

8 Comments

  • teen titan Posted 18/11/2011 12:46

    ….copilul din mine iesse la iveala din ce in ce mai rar, in micile pauze dintre birou – trafic – cumparaturi – vizite din categoria „trebuie” – etc
    ….si cand iese, tinde sa faca lucruri pe care nu le-a putut face cand era mic si dupaia isi da seama ca de fapt nu le-a dus lipsa 🙂

  • cartonic Posted 19/11/2011 13:08

    Cea mai frumoasa parte e de pe la 5 ani pana inainte de capacitate(cel putin pe vremea mea, primul examen serios …etc). Dupaia incep sa intervina resposabilitati, esti un copil part-time si cand ajungi sa nu mai ai mult timp de asta iti pare rau. Oricine care a avut o copilarie cat de cat ok cred ca simte asa …

  • andres Posted 19/11/2011 17:10

    teen, nu trebuie neaparat sa faci ceea ce trebuia sa faci candva sau ce faceai atunci, ideea e sa fim in stare sa ne entuziasmam de frumusetea lucrurilor din jur asa cum obisnuiam candva, sa privim la fel de intens, cu aceeasi detasare… daca el iese rar nu e rau si asta pentru ca iese. 😉

  • andres Posted 19/11/2011 17:12

    cartonic, ce tare suna „copil part-time”! cam asta sunt copiii din ziua de azi… iar noi, noi ne oprim din cand in cand si ne agatam de amintiri…

  • cartonic Posted 19/11/2011 17:16

    apropo, am vazut intr-o zi o tipa cu copilul ei de maxim 5 ani pe care il certa:
    – Daca esti obraznic azi n-ai voie la calculator! … pe vremuri ce calculator? bicicleta, minge alte chestii

  • andres Posted 19/11/2011 17:25

    Tare! Am mai auzit si eu asta. Ma mir ca nu a venit cu replica aia, ca se joaca pe telefon ca are net :))

  • teen titan Posted 21/11/2011 16:53

    pe vremuri era „daca esti obraznic te ard de nu te vezi!” 🙂
    ziceam asa….mi-am luat consola de jocuri si am luat-o pe cea mai buna doar pt ca atunci cand eram mic nu am avut si acum imi permit 🙂 ….incerc mai mult sau mai putin sa ma razbun pe vremurile alea

  • andres Posted 21/11/2011 22:19

    Hmmm, eu vroiam Barbie cand eram mica. Cred ca ar fi ciudat sa imi iau acum… Si oricum am primit una tarziu, atat de tarziu incat e obiect decorativ ce aduna praful… 😀

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.