Mi se pare oarecum ciudat felul in care imi vine inspiratia… de cele mai multe ori din nimic. Ma apuc si scriu de nebuna si cuvintele curg siroaie. Umplu pagini intregi de caiet sau word. Uneori ma mai uit la ce numar de cuvinte am ajuns (in word) pentru a ma limita. Nu de alta dar nici macar eu nu am rabdare sa ma citesc daca trec de o anumita limita…
Alteori, inspiratia sta ascunsa undeva, parca fuge de mine. Sau poate o alung eu cu lipsa de timp, cu gandurile pe care nu le pot aduna si care se avanta in toate cele patru zari. Ma chinui sa le adun, dar raman plecate, ciufulite de vant, arse de soare, acoperite de avalanse imense de zapada.
Imi astept inspiratia clipa de clipa, stiu ca se va intoarce. Mereu se intoarce. Dar uneori nu mai am rabdare. As scrie, dar zecile, sutele de ganduri vor sa iasa toate odata. Si astfel, ramane foaia alba.
Inlocuiesc in ultimul timp foaia asta alba cu altele scrise de altii. M-am apucat din nou sa citesc carti in paralel. De fapt nu pot spune ca m-as fi oprit. Cum termin o carte, fac greseala sa deschid o alta si nebunia reincepe continua. Unora dintre carti le acord cate un post. Altora le promit cateva cuvinte. Cele mai multe carti ma impresioneaza la culme, altele deloc. Cu toate astea continui sa ma infrupt din povestile lor pana ce inpiratia ma va lovi.
Acum am inceput (din nou) trei carti. Cea din metrou, cea de acasa si cea de week-end (pe care o voi termina in concediu – e de citit pe plaja sub umbrela :D) Si nu ma satur de ele. Nu pot sa inchid ochii daca nu am trecut macar printr-o pagina de carte. Cred ca e defect profesional! Dar nu ma las de meserie pentru ca sunt, cum spunea astazi un coleg, nitel masochista (Pupic stie!)…
Ma intorc acum la cartea serii, Omul generos – Tor Norretranders. M-a prins destul de bine. Sper sa apuc cateva pagini inainte sa pic de somn.
Add Comment