time read
Citeam mai devreme un articol despre iubire si ochii mi-au cazut pe un comentariu. Atat de simplu… O intrebare pe care foarte putini dintre noi o rostesc. „Cum iti dai seama ca e real cand iubesti?” Cand vine vorba de iubire nu facem decat sa o cerem, sa visam la ea, sa afirmam ca simtim mai multa, mai putina, dar niciodata nu ne intrebam daca este reala. Ne asumam pur si simplu acest sentiment, sustinem pana in panzele albe ca iubim. Dar ce simtim cu adevarat in acel moment? Si este doar un moment? Cred ca doar cei care iubesc aceeasi persoana pana la ultima suflare, „pana cand moartea…”, doar aceia stiu cu adevarat ca au iubit. Noi, restul, suntem niste visatori. Speram la iubiri eterne care sa nu tina doar 3 ani sau cat luptele seculare de 30 de ani.
O viata as vrea sa iubesc sau toate cele 7. Toate cate mi-au fost rezervate. Si as vrea sa iubesc o singura persoana, doar una. Sunt tare curioasa cum este. Cine a ajuns acolo, sa ne povesteasca… iar daca cineva stie cum e iubirea aia pentru totdeauna, sa ne spuna, sa ne deschida ochii si mintile spre ceea ce doar inima se presupune ca are habar. Este cineva? O singura persoana…
9 Comments
Nu vreau sa fiu pesimista, insa cred ca doar in ultima clipa a vietii, daca iti da Dumnezeu ragazul sa reflectezi, poti sti ce a fost adevarat si ce nu. Atunci cand se abolesc toate chingile Ego-ului si cand poti „gandi” direct din inima si nu iti mai ramane decat sa fii sincer poti spune lucrurilor pe nume. Si mai cred ca poti avea o surpriza atunci: sa afli ca i-ai iubit pe toti, ca au fost diferite fatete ale tale reflectate in altii, pe care le-ai iubit tocmai ca sa le descoperi si sa ti le asumi. Nu stiu ce sa zic de iubiri eterne…mai degraba cred in relatii care te ajuta sa te dezvolti si sa iti atingi potentialul maxim, iar cand acest lucru se intampla langa o singura persoana e o binecuvantare. Pentru ca nu iti impovarezi sufletul cu gustul tradarii, al dezamagirii si al esecului si nu ajungi sa spulberi cel mai pretios vis al omului: ca iubirea e eterna.
Alina, nu mi se pare deloc pesimism in ce ai scris. Cam asta e realitatea. Raspunsurile vor veni la final, atunci cand vom trage linie si vom aduna plusurile. Minusurile nu isi vor avea sensul, cu siguranta. Acum, sa ne punem probleme existentiale, nu prea are sens din moment ce raspunsuri, dar si intrebari se aduna de la o zi la alta. Si totusi am vrea sa stim ca „da, asta e iubirea, ea sau el e the one, asta e fericirea…” 🙂
Andreea, intrutotul de acord. Chiar ca intrebari si raspunsuri se aduna de la o zi la alta si chiar ca am vrea sa stim cu siguranta…dar asta o fi farmecul pana la urma…ca si in credinta….sa crezi ca e…dar sa nu ai niciodata raspunsuri clare. Asta o consider inca o dovada ca iubirea e de sorginte divina 🙂
Cand am citit fragmentul cu cele 7 vieti, care ne-au fost rezervate, m-am gandit la „Adam si Eva” de Rebreanu; poate si tu te-ai referit la acelasi lucru, nu stiu, dar imi amintesc de certitudinea pe care o aveau atunci cand se (re)intalneau in fiecare viata, pana in ultima, atunci cand au avut posibilitatea sa se implineasca prin iubire. Mie imi vine greu sa cred ca pentru fiecare persoana exista o astfel de iubire, unica si sigura. Dar cine stie, nimeni nu ne poate spune cu certitudine, nu este o regula…
Serenity, la Adam si Eva m-am gandit. Este una dintre cartile mele preferate. As putea chiar sa spun ca este cea mai frumoasa carte de dragoste citita…
Intr-adevar, nu vom stii cu certitudine daca exista sau nu o persoana, o iubire unica destinata fiecaruia, insa putem spera la acest lucru, nu-i asa?
Eu una sper din tot sufletul 😀
Am citit articolul pe google reader si nu prea pun comment cand citestesc pe tableta de lene. Apoi dimineata am vazut pe blogul lui Andi Moisescu piesa asta si m-am gandit sa ti-o trimit. Cred ca atunci cand iubesti e prea complex sa poata fi exprimat in cuvinte sau intr-un replay sau comment pe blog insa cu siguranta te bucuri la piesa asta http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=jHhPMuhLNRw . Enjoy!
Multumesc Ciprian! 😀
E melodia zilei asta! Taxi a lovit din nou… cat se poate de profund. 🙂
Add Comment