Cum mi-am petrecut sfarsitul verii

La o cafea cu marea. Da. E cea mai buna optiune. O cafea acolo, intre cerul inalt si marea albastra. Intre cerul infinit si marea iubita. Si i-am povestit marii gandurile adunate peste an, le-am scris in nisip si apoi am lasat valurile sa-mi ia cuvintele, sa-mi duca gandurile in adancuri.

Soni, Ora Vrajitoarelor

Nu stiu cum a trecut anul acesta, cum s-au intamplat lunile, cum s-au scurs zilele si orele. De fapt, e unul dintre anii aceia pe care nu ii pot compara cu altii, este poate anul fara luni, doar cu intamplari, cu trairi. Nu pot vorbi de o luna sau de alta, ci de momente, clipe de neuitat… atunci cand am ridicat paharele in aer si am strigat cu totii „La multi ani si un 2012 de neuitat!”, atunci cand am sarutat pentru prima data, atunci cand am stiut ca voi pleca, atunci cand am spus „La revedere, merg inainte”, atunci cand am dansat pana in zori si zorii m-au surprins indragostita, atunci cand am spus „Adio”, atunci cand am fost surprinsa cum nu credeam ca un om poate fi, atunci cand am imbratisat oamenii pe care ii iubesc si mi-as fi dorit sa ii fac parte din mine pentru totdeauna…

Anul asta s-a scurs pe nesimtite, am lasat in spate momente pe care le voi lua cu mine in drumul meu catre departe. Sunt fotografii cu zambete frumoase, zambete strambe, zambete bete de fericire, zambete de neuitat. Si, cu toate ca suntem deja in septembrie, as vrea ca 2012 sa se prelungeasca la nesfarsit… Oare cum as putea face ca anul sa nu plece? Vara sa mai stea putin. Toamna sa fie colorata si lungaaaaaa pana ne-am plicitisi cu totii si am face o petitie sa treaca. Dar nu ar trece pentru ca nimeni nu ar vrea sa o semneze…

Cum mi-am petrecut sfarsitul verii? Cu marea alaturi si doua carti. Am terminat o carte acolo, pe plaja sub soare. Am redescoperit-o pe Soni si am lasat-o sa-mi intre pe sub piele cum putine carti au reusit pana acum. Daca era vreo carte alaturi de care sa-mi petrec ultimul week-end la mare, atunci Soni a fost cea mai potrivita. Trairile ei erau valuri inspumate, erau intrebari urlate catre cerul plin de stele, intrebari al caror raspuns a venit cumva sub soare.

Asa mi-am petrecul sfarsitul verii, cu povesti frumoase, cu cer senin si soare cald, cu valuri mici si apa limpede. Iubind. Imbratisand si zambind. Mi-am petrecut sfarsitul verii indragostita, asa cum nici nu imi amintesc sa fi fost. Si poate va imaginati ca as vrea ca maine sa fie din nou vara… Ei bine, nu. Maine vreau sa fie toamna. Este al treilea anotimp pe care il voi petrece cu zambet. E ceva nou, ceva frumos, e colorat si plin de caldura… E septembrie. Luna povestilor ruginii, al frunzelor care se astern in covoare adormite, al apusurilor aurii. E luna in care culorile se aduna cu toatele la munte si ne cheama. Pictori iscutiti au colorat muntii in sute, mii de culori pentru ca noi sa le privim muti de uimire.

Da, mi-am petrecut sfarsitul verii. Sa vina toamna si iarna si poate ca cele patru anotimpuri mi se vor intampla de aceasta data. Poate. Speranta moarte ultima. Visul merge inainte, pe carari nebanuite, minunate. Tu cum ti-ai petrecut sfarsitul verii?

 

4 Comments

  • ch3815h Posted 10/09/2012 20:55

    ce fain! toate bune si dupa mare cu cer azur si marea bleumarin. 🙂

  • andres Posted 10/09/2012 21:04

    Deja mi-e dor de… tot albastrul ala 😀

  • ch3815h Posted 11/09/2012 19:24

    eh, lasa mama, ca mai vine vara si la anu’! 🙂

  • andres Posted 11/09/2012 22:50

    Uff, asa e… dar uite ce repede trece timpul asta… 🙁

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.