Privește pe fereastră. Orașul este cufundat în noapte. Ar vrea să poată dormi, însă gândurile nu-i dau pace. O melodie se aude iar și iar. Un fior îi străbate șira spinării. Nu-i este frig, e doar o amintire din alte vremuri. Un dor de briza mării cu valurile-i dantelate, dor de țipetele pescărușilor și de mâna lui ținând-o pe după umeri. Închide ochii și rostește în gând o dorință. Una singură.
Mă aude cineva?, întreabă ea în șoaptă. Este acolo vreo stea… Muzica se oprește și deschide ochii. Afară e liniște. Orașul doarme, iar ea îl privește cu invidie. Se întoarce în pat. Acesta o primește printre așternuturi întunecate. Ea alunecă în altă lume. Este o altă depresie pe care patul o va înghiți. Mâine alți ochi vor privi pe fereastră, alte buze vor șopti dorințe, altă depresie va fi înghițită.
Above & Beyond – Can’t Sleep
Add Comment