Despre broaste

time read

Articolul are 385 cuvinte și se citește în 1 minute.

Ma intorc la o intrebare mai veche… “de ce trebuie sa pupam atatea broaste (broscoi :P) pentru a ne gasi prince charming-ul?”

Pare a fi o nemultumire destul de mare. Insa am primit un comentariu destul de pertinent la aceasta intrebare:
“nu stiu dak faptul k sarutam atatia broscoi este neaparat un lucru rau…..de multe ori “It’s not the destination, but the journey that counts” De ce sa nu ne bucuram de fiecare sarut al broscutei de langa noi si de fiecare lucru care ne face sa zambim …?”

M-a pus pe ganduri. Imi dau seama ca de-a lungul timpului, nu numai ca am apreciat fiecare asa-zisa broscuta, dar chiar am iubit-o. Am iubit de fiecare data cu naivitatea copilului care a descoperit o comoara ascunsa in nisip. Si de ce nu as fi iubit? Totul era frumos, perfect… si ce daca avea sa se termine la un momentdat! Acel prezent era fenomenal. Am crescut iubind, sarutand si imbratisand pana la epuizare. Am iubit inca de cand eram in gradinita. Am iubit in scoala generala, apoi in liceu. Am iubit in facultate si dupa. Fiecare varsta a fost marcata intr-un fel sau altul de cate o iubire. Am avut parte de prima iubire, de marea iubire si de o serie de multe alte iubiri. Ce m-as fi facut fara ele?

Daca as fi descoperit prince charming-ul de la 15 ani, as mai fi putut acum sa ma bucur de toate iubirile pe care le-am cunoscut? Am trecut astfel prin diferite etape ale vietii, m-am cunoscut pe mine prin ochii altora si am descoperit fete ale mele pe care nu as fi crezut ca le am.

Nu zic ca cei care si-au cunoscut jumatatea de la o varsta frageda sunt mai putin fericiti! Doar ca cei care inca o cauta ar trebui sa se bucure de avantajul pe care il au. Necunoscutul care se ascunde in ziua de maine poate aduce fericiri nenumarate. Trebuie doar sa stii sa profiti de el.

Uite asa, broastele care ne dau tarcoale sunt ca niste stele cazatoare. Ar trebui sa ne bucuram de lumina lor atat cat arde. Sa o lasam sa ne mangaie privirile si sa ne lumineze noptile, pentru ca la un momentdat ele vor disparea cu totul si urat ar fi sa ajungem sa le ducem dorul…