Despre ea

S-a intamplat sa vad intr-o zi un cuplu deosebit de “fericit”… Ea, o tipa inalta, cu parul cret, blond, foarte dichisita… el – inalt, genul de business-man, costum impecabil si diplomat avand undeva in jurul varstei de 30 de ani. Ei i-as fi dat un 26 daca nu as fi cunoscut-o. Are 21. Am urmarit fara sa vreau o scena oarecum trista. Ea si-a luat ramas bun si s-a intors spre autobuz cu cea mai inexpresiva figura pe care am vazut-o vreodata. Parea a fi nu doar plictisita de el, dar spunea parca cu o voce muta “off, de m-ar lasa sa respir putin… si acum sa vad langa ce idiot ma asez in masina… lasa ca imi iau eu masina si scap de toti tampitii astia din 381… si poate scap si de asta, sa nu ma mai streseze atat… macar de ar fi ceva de capul lui… mare afacerist ce se crede… in fine, cu ce sa ma imbrac la petrecerea aia… trebuie sa atrag atentia neamtului…”

O stiu de cand era micuta, o papusa de fata, timida dar finuta… nu imi aduc aminte vocea ei – nu imi aduc aminte sa o fi auzit vorbind… insa acea Claudia e atat de diferita de cea pe care am vazut-o acum, dupa atatia ani. O papusa crescuta brusc, fara zambet, fara sentiment, ca papusile de portelan, reci, incremenite, pe care nu iti permiti sa le atingi – nu cumva sa se sparga…

Aceasta Claudia-rece a urcat in autobuz lasand in spate un tanar cu un zambet imens pe fata. Exact opusul ei. Un om care iubeste, care imbratiseaza fiinta ce o are aproape cu zambetul, cu privirea, cu tot sufletul. Care isi urla prin toti porii iubirea. A ramas in loc privind-o, sorbind-o din priviri, dorindu-si inca o clipa cu ea, sa ii mai spuna odata acel “te iubesc” pastrat cu sfintenie pentru ea – numai pentru ea! A ramas in loc pentru a-si intipari in minte imaginea ei, pentru a memora fiecare secunda, fiecare pas, fiecare clipire a ei. Mi-a fost dat sa vad fotografia tipica a barbatului pierdut intr-un ocean de vise desarte. Un el indragostit de o papusa de piatra fara zambet, fara expresie. Un el care nu stie sa respire fara ea, care ar aduna stele de pe cer doar pentru a avea onoarea de a-i atinge parul si umarul in momentul in care i le-ar asterne ca pe un colier la minunatul ei gat… Si o ea care ar fi dat orice sa fie oriunde in alta parte – departe de el.

Trist. Foarte trist. Si sunt atatea femei care si-ar dori si merita cu adevarat un astfel de barbat si care raman singure totusi, sperand, asteptand… Femei care isi doresc si nu au, femei care au si nu stiu sa aprecieze, femei care zambesc, femei care uita sa zambeasca, femei care nu au invatat niciodata sa zambeasca, femei triste, femei care nu stiu sa se opreasca din ras, femei care viseaza, femei care se impiedica, femei care inseala, femei care sunt inselate, femei care se lasa inselate, femei care plang, femei grabite, femei care se indragostesc de o mie de ori de acelasi barbat si femei care iubesc o mie de barbati, niciodata la fel, mereu mai intens, mereu mai frumos…

Si cred ca pentru fiecare femeie exista un barbat. De multe ori ele se regasesc alaturi de unul nepotrivit, acesta este insa treapta catre acela care va ramane.

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.