time read
Un zambet. Un vis. O amintire placuta. Incerc sa ma agat uneori de acele lucruri simple care imi dau puterea de a merge mai departe. Sunt momente in care oricat de puternic mi-ar straluci soarele, nu gasesc energia necesara pentru a trece cu vederea unele sau altele. Si ma lupt, nu cu piedicile, ci cu mine. Trag de mine, ma imping de la spate, pentru ca stiu ca nu e nimeni care sa ma vindece de umbre.
Nebunia sta ghemuita in noi, sunt nervi mici si rai, nervi gata sa sara, sa atace. Si cand gasesc o portita sar ca arsi, sar si musca. „Care e problema?” – ar fi unii tentati sa intrebe, „doar avem nevoie de cate o explozie cand si cand”. Ei bine, e o mare problema. Exploziile alea ne ranesc pe noi. Nu ne lasa sa zambim, ne provoaca riduri si dureri in stomac. Si in momente ca astea ma agat de orice lucru care mi-ar reda zambetul, care mi-ar amorti nervii. Iubirea. Da, iubirea aceea frumoasa, clara, sincera, doar ea a reusit mereu sa ma salveze. Si tot ea, cu lipsa ei, a reusit sa ma ingroape. Am murit vreo douazeci de vieti, poate mai multe, poate mai putine. Dar asta ramane intre noi. Asta se intampla ieri. Azi… azi m-am agatat de o dorinta, de un zambet. As vrea sa-i spun iubire (!?!), dar gandul ca e doar o himera, ma inspaimanta. Azi am inceput o noua carte. Da, ea cu siguranta mi-e iubire. Pe ea o voi aseza langa mine, pe perna si stiu ca nu va pleca niciodata.
Si, pentru ganduri linistite, iata o melodie frumoasa, frumoasa de tot. De ascultat pe repeat!
Dream of You – Schiller
Add Comment