Drumul catre departe

time read

Articolul are 249 cuvinte și se citește în 1 minute.

Imi place la nebunie sa plec, sa imi fac bagajul si sa las orasul in urma. Imi place sa plec undeva, departe, acolo unde nu este aici. Si am plecat, dar de fiecare data m-am intors. Am ajuns aici, inapoi. Si de fiecare data intoarcerea e la fel de grea, ma incearca somnul si dorul de stanga-imprejur. Dau muzica la maxim si visez ca de fapt ma indrept catre acolo si nu catre aici. Cu toate astea, ce m-as face fara aici? Aici e locul de unde simt cel mai intens bucuria lui acolo…

Si am ajuns acolo unde oamenii zambesc. Oriunde as fi, in orice loc care nu poarta amprenta agitatiei de aici pare a fi statiune de vacanta. Cu siguranta sunt si acolo oameni care fug din cotidian, care isi fac bagajul si dispar pentru o zi sau doua catre un alt departe. Cu totii ne cautam departele personal in bratele cuiva. Si ne plimbam, ne sarutam, ne povestim, ne iubim cu nesat pana la drumul de intoarcere. Atunci totul se stinge si seninul cerului e o amagire. Parca ne rade in fata ca el, cerul, se iubeste cu soarele, iar noi ne intoarcem acasa in ceea ce se cheama rutina personala si fara sens…

Ufff! Vreau inapoi catre departe, vreau sa ma urc in masina si sa fie iar vineri sau sambata, sa plec, sa uit de mine si de tot… Vreau ca drumul catre departe sa fie doar dus, un drum lung si fara sfarsit!