Drumuri catre departe…

Intr-o seara stinghera am pornit pe un drum, drumul catre nicaieri sau drumul catre departe… Soarele era ascuns in nori si umbre de copaci ne urmareau la fiecare pas. Am mers inainte in liniste, in vis.

Am inchis ochii si pentru o clipa am visat la verde si cer senin. Am visat ca sunt pe o pajiste ca in povesti si copacul cu fluturi mici si galbeni va fi acolo, ma va astepta cu zumzet de albine…

Dar m-am trezit pe un alt drum. M-am ratacit din visul meu in visul altuia si m-am asezat cuminte la locul meu. Am cautat prin buzunare putina rabdare… Poate nu il voi gasi eu, dar drumul ma va gasi cu siguranta, drumul meu.

Am iesit dintre muntii grei si obositi de vreme in verdele visat, sub cerul lenes intesat de nori. Un alt drum serpuia printre dealuri si gradini, printre flori de papadie. Ma ademenea cu glas de sirena si sirena era un flutur mic.

Am ajuns undeva sus, sus de tot! Vedeam lumea si lumea nu ma vedea. Cerul parca era altul, eu nu mai eram eu. Pluteam deasupra tuturor… Si un gand cenunsiu mi-a trecut prin minte. Daca ma intorc si dispare totul?

M-am intors. Totul a devenit piatra si intuneric. O pestera catre alta lume, o grota a nepasarii si uitarii. Ma voi ascunde in ea, imi voi amorti gandurile cu bezna si roca dura. Voi muri pentru o clipa, pentru o viata pentru a ma trezi in alta viata. A mea, a ta, a noastra.

Din somnul cel prelung si fara vise m-am trezit intr-o gradina, in fata unei porti. Oare ce ma asteapta dincolo? Cine e pe banca? Cine ma priveste cu ochi de cer senin? Sa mai fac un pas si inca unul…

Flori de argint impanzeau aleea si soarele de diamant stralucea de pe bolta lui de sticla. Am intins mana sa-l ating, dar m-a ars cu flacari de gheata. Am incetat sa-l mai privesc caci privirea imi ardea. Si totusi parca imi soptea ceva, razele-i erau naluci fierbinti ce-mi legau gandurile…

Am chemat norii sa alunge vraja, mi-am plans durerea cu stropi de ploaie si lacrimile au topit razele de gheata. Eram din nou doar eu si drumul, eu si padurea, eu catre tine… catre departe.

Am aruncat catre cerul inalt mii de rugi soptite, dorinte fara sfarsit si far’ de-nceput. Am sperat ca padurea se va rupe-n doua si va lasa cerul sa rasara mai inalt ca alta data, mai senin ca niciodata. Am inchis ochii si apoi, ca prin minune cerul pe care l-am cerut a coborat peste mine si a nascut din el frumuseti neasemuite. Cai frumosi, cai inaripati si inorogi mi-au incantat vederea…

Dar au ramas cu totii in urma privindu-ma dintr-o poveste. Eu mi-am urmat drumul si drumul m-a dus mai departe. O linie alba catre infinit. „Esti langa mine, da? Imi tii mana strans? Sa nu-mi dai drumul! Nicio clipa… mergem pana la cer…”

Si cerul si-a deschis aripile-i de inger si ne-a primit la el, ne-a primit langa luna printre stele. Cerul inalt era el insusi un drum. Am incetat sa mai respir, de atata fericire eu plangeam. Tu radeai de mine si-mi zambeai cu tot seninul ochilor tai. Ma iubeai cu tot albastrul vazduhului. Ma imbratisai. „Si inapoi!” ai spus.

Am coborat incet pe-un munte de nori, am pasit prin aer cu tine de mana. Eu imi plangeam fericirea si tu ti-o radeai. Ne impleteam bucurila si dorintele intr-una singura si fara sfarisit. Bucuria noastra. Dorinta noastra. Cat sase mari si sase tari, sase lumi si sase sori…

Ne-am intors printre munti si am indraznit a privi in jos, am privit lumea si drumurile-i toate. Inca nu s-a sfarsit. Cautarea abia incepe, povestea abia acum se scrie. Am intors privirea catre tine dar nu mai erai. A ramas din tine doar un gand. Un vis. O dorinta.

Voi aluneca acum in lumea mea. Stiu ca esti acolo, stiu ca la capatul unuia dintre drumuri te voi regasi si-ti voi prinde iarasi mana. Ochii tai vor zambi din nou iar eu iti voi povesti despre drumurile mele, despre muntii mei acoperiti cu nori mici si reci de zapada.

Iar tu vei rade iar. Iti voi astupa rasul cu un sarut, asa in joaca, si voi continua povestea. Pana te voi regasi imi vad de drum. Acesta e doar un al drum… cerul e limita. Voi merge inainte si voi inchide ochii cand voi fi ajuns la capat. Oare voi cadea? Se va fi terminat lumea acolo sus? Sau este doar un nou inceput, un nou colt de cer?

Ma vei astepta, stiu, vei fi acolo cand eu imi voi fi terminat povestea, cand voi fi capturat pana si ultima imagine de pe pamant. Eu voi fi acolo sus deasupra lumii pe drumuri catre departe si voi captura fericirea in cuvinte si cerul in poze. Poate ca te-am desenat si pe tine in albumul meu, poate ca esti un alt drum in viata mea. Unul fericit. Cel mai fericit.

… drumurile catre departe sunt toate fericite!

7 Comments

  • Pingback: BunDeCitit.ro
  • Ioana Posted 15/06/2011 12:48

    Ce imi place cum ai asortat totul! De la fiecare litera, fiecare traire pana la fiecare pixel al pozelor….frumos!

  • andres Posted 15/06/2011 13:06

    Multumesc Ioana, imaginile astea ma inspira… cerul si norii, soarele si verdele. Uneori nu trebuie decat sa ne lasam putin luati de val si cuvintele curg…

  • lotusull Posted 15/06/2011 14:37

    Superb Andres, superb 🙂

  • andres Posted 15/06/2011 14:39

    Multumesc scumpa mea! Cred ca eram una pe blogul alteia in acelasi timp 😛

  • Andrei Butaru Posted 16/06/2011 21:49

    foarte misto efectul de completare al fotografiilor cu scriitura! thumbs up!:)

  • andres Posted 16/06/2011 22:02

    Multumesc Andrei! ;;)

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.