Eu vara nu dorm, nu dorm, nu dorm…

time read

Articolul are 411 cuvinte și se citește în 1 minute.

M-am pierdut in miez de noapte printre cuvinte. Ma pierd mereu asa, aiurea… Imi caut somnul si nu vine. Ma asteapta ceva mai incolo, in asternutul verde ca o vara fara sfarsit. I-am zambit. „Imediat!”

Ma uit la ceas cum isi ticaie timpul. Si totusi e inca 2012. Un 2012 fara sfarsit, dar plin de inceputuri. Inceput de primavara, inceput de iubire, inceput de job, inceput de vara, inceput de carte, inceput de vacanta, inceput de… fara sfarsit! 2012 imi este un an al inceputurilor, al surprizelor, este pur si simplu… altfel. E posibil oare ca fiecare dintre noi sa avem cate un an aparte? Sa fie unul dintre toti mai bun, mai special, mai frumos decat restul? Imi place sa cred ca da, imi place sa cred ca un an bun aduce alti si alti ani mai buni, mai frumosi. Este acel punct critic peste care trecem la un moment dat si nimic nu ne mai opreste din drumul nostru catre departe. Poate ca acest punct critic inseamna experienta acumulata, inseamna ani de munca si depresii nenumarate. Inseamna lacrimi si zambete triste, zambete vesele si asteptari prelungi. Dar odata ce l-am trecut, nimic, dar nimic nu ne mai poate opri din zbor.

Cat imi doresc ca acest an sa fie acela, primul cel mai frumos dintre toate. Si cu cat imi doresc mai mult, cu atat am impresia ca este, ca se intampla.

Eu vara nu dorm, vara visez la marea albastra, la cerul inalt si plin de stele. Vara desenez fiecare zi cu raze de soare si ma pierd in aerul sarat… Vara traiesc. Revin la viata. Trecutul ramane o fotografie prafuita, iarna e doar o alta clipa rece. E departe, mereu departe. Vara imbratisez pentru totdeauna pentru ca cerul e senin. Vara iubesc pentru ca asa sunt eu. Daca nu iubesc, nu exist.

Oare ce poate fi mai frumos decat sa te trezesti iubind? Ce poate fi mai frumos decat sa te topesti de dorul lui in fiecare clipa? Nu am cerut iubire, nu am cerut sa vina la mine… poate pleca la fel de usor. Am vrut doar sa o simt, sa o imbratisez si sa nu ii mai dau drumul. Si daca ma impiedic si o scap, as vrea sa ramana prinsa de mine intr-un totdeauna la fel de mare… ca cerul asta senin de vara, cer cu stele multe aprinse din dorintele noastre…

Eu vara nu dorm, vara visez, vara traiesc dorinte care se implinesc… una cate una!