Fara cuvinte

De la un timp am ramas in pana de cuvinte. As scrie fara numar si fara sfarsit, iar in momentul in care am blogul in fata cuvintele zboara. Cred ca imi e mintea in alte orizonturi, nu stiu ce sa zic.

Si totusi e ceva ce trebuie sa scriu, sa va spun, poate ma lumineaza cineva. Asteptam azi metroul, fluturand frenetic evantaiul si am tresarit brusc cand tipa de langa mine de pe scaun, a inceput sa se isterizeze in telefon.

„Dar eu nu mananc asa ceva. Cum de ce? Ca nu am chef.
(…)
Am zis! Nu imi place aia…
(…)
Bine, acum stii! Fa si tu ceva ca lumea, hai…” (si alte bazaconii care mi-au zgariat timpanul)

Inclin sa cred ca vorbea cu sotul (avea verigheta pe deget si parca se auzea o voce grava pe fundal). Am ramas putin blocata. Cum sa zbieri asa ca apucata… Avand in vedere ca omul te asteapta acasa cu masa pusa, mai ai si pretentii… Hmm, poate ca imaginea pe care mi-am facut-o eu este total eronata. Poate ca ea avea dreptate si eu imi imaginez balarii. Si totusi, nu e cumva lipsa de bun simt sa te dai asa rotund in public? Nu se inclina balanta mai mult in favoarea a ceea ce am crezut eu initial, prima impresie? Voi cum ati astepta acasa o asemenea persoana? Duca-se, as zice eu!

Ufff! Da, unele persoane ma lasa fara cuvinte, desi uite, chiar am avut cateva cuvinte de zis in seara asta. 😛

Noapte buna dragilor!

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.