Fara plictiseala

200112657-0021.jpg

Citeam zilele trecute un articol despre plictiseala la locul de munca… plictiseala e un cuvant atat de banal, des intalnit si totusi atat de lipsit de sens. Spunem ca ne plictisim… unii se plictisesc, dupa cum spuneam mai sus, de locul de munca, de activitatea pe care o intreprind, altii se plictisesc pentru ca „nu au ce face”, sunt unii care se plictisesc in grup. Mai sunt cei care simt plictiseala in cadrul relatiei de cuplu… Sunt multe forme de plictiseala, situatii in care cineva se crede victima acestei senzatii.

Ce este plictiseala de fapt?

Conform Dex:  PLICTISI, plictisesc, vb. IV. 1. Refl. A suferi, a fi cuprins de plictiseala, a avea un gol sufletesc; a-i fi urat, a lancezi. ♦ A se satura (de cineva sau de ceva), a nu-i mai face placere. 2. Tranz. A supara, a enerva, a irita, a agasa. – Din ngr. éplixa (aor. lui plissó).

Sau confom Nodex: A SE PLICTIS//I ma ~esc intranz. A cadea intr-o usoara depresiune sufleteasca (cauzata de lipsa de ocupatie, de monotonie, de singuratate etc.). /<ngr. pliktisa

Bun. Avem si o definitie a plictiselii. Ne ajuta cu ceva? Nu. Si totusi am gasit intr-o carte o solutie pentru alungarea plictiselii, pentru inlaturarea ei. Era mai degraba o intrebare: „Nu suntem oare noi cei plictisitori?”

Mi s-a parut foarte simpla si foarte logica argumentarea. Sunt momente in care ceva nu ne mai convine, in care (conf. definitiei) simtim acel gol sufletesc, in care lucruri care inainte ne incantau, nu ne mai fac placere, nu ne mai aduc acea incantare de la inceput. Si ce facem? Aruncam plictiseala ca pe un motiv numai bun de folosit. Si astfel ne victimizam, cei din jur devenind automat vinovatii sentimentului nostru de disconfort… si stam, si ne plictisim in continuare. Ce rezolvam? Nimic. Si asta pentru plictisitori suntem noi prin simplul fapt ca nu facem nimic sa alungam starea care ne-a cuprins.

Cei care se plictisesc la munca se complac in aceasta stare. Sunt plictisitori si le place. Daca ar vrea ar putea schimba ceva, activitatea pe care o intreprind, locul de munca, volumul de munca, ar putea. Ar fi cazul sa nu se mai planga de plictiseala. Cei care se plictisesc alaturi de prieteni ar trebui sa stie ca nu au prieteni plictisitori, ci doar ca ei sunt asa. Si tot ei ar putea sa isi alunge singuri starea… cum? Luati-va prietenii la un aruncat cu parerea si ideile vin.

Mai sunt cei care sunt intr-o relatie. Dupa un timp simt ca ceva nu e in ordine, apare acel gol sufletesc si nelinistea, isi dau seama brusc ca se plictisesc. Tind prin asta sa isi indeparteze partenerul, incet si cu grija. Vinovatul pentru starea de plictiseala cine ar putea fi? Celalalt. Intotdeauna este celalalt! De ce nu suntem in stare sa gasim vinovatul in noi. Ar fi prea mult, recunoasterea propriei vine, a faptului ca noi suntem cei plictisitori. Prea mult pentru noi oamenii, prea mandri, prea plini de noi si imbatati de aerele si „stralucirea” propriului eu.

Si totusi exista o solutie pentru fiecare problema, chiar si pentru aceasta legata de plictiseala. Sa incercam sa nu mai fim plictisitori, incepand prin a o recunoaste… sa aducem noutatea in cuplu, sa comunicam. Sa impartasim partenerului acel „gol” pentru ca in doi golul se umple, se transforma in imbratisare, din „golul” meu in „totul” nostru. Poate ca inceputul este frumos, de dorit pentru totdeauna, insa timpul trece, inceputurile se topesc si ele in negura amntirilor si ramane ceva nou, mai frumos, mai puternic si durabil. In unele cazuri. In cele mai multe acel frumos dispare pentru a aparea un altul. Unii cautam inceputuri. Ne este teama de mai mult? Ne e teama de plictiseala? Daca vom evita sa devenim noi insine plictisitori vom ajunge sa avem si stabilitatea in relatie, durabilitatea… ce poate fi mai frumos decat sa cresti alaturi de un el sau o ea? Sa cunosti, sa te maturizezi, sa inveti si alte tipuri de iubire decat aceea de inceput –  care nu e decat vant nebun ce vine si pleaca…

Plictiseala. Sa evitam sa ne mai plictisim. Asta depinde doar de noi si nu de cei din jur…

4 Comments

  • masterflaster Posted 13/02/2008 22:05

    m am plictisit deabinelea citind

  • andres Posted 14/02/2008 02:57

    :)) pai si de ce ai citit?

  • butterfly Posted 30/03/2009 20:58

    Interesant articol… prietenul meu este intr.o stare ca cea descrisa mai sus si la inceput m.a ingrijorat..chiar am plans… crezand ca are legatura cu mine, insa el neaga chestia asta si ca sa stau linistita.. am incercat sa.l mai trag de limba um pic ca poate.mi va spune ce are pe suflet si pana la urma mi.a spus ca e tare nelinistit, s.a plictisit de tot si toate are stari de nervozitate la adresa tuturor ( cu mine momentan nu are ), iar un amanunt interesant mi s.a parut faptul ca detesta ura care il inconjoara si m.a pus um pic pe ganduri pentru ca nu am inteles foarte bine ce a vrut sa spuna 😕 . Eu i.am spus ca poate ar trebui sa o ia de la 0, sa se mute eventual..m.am gandit ca poate zona in care se afla il deprima ceva :-?. Nu stiu ce as putea sa mai fac sau sa.i spun..aveti vreo idee?? [mentionez ca am 17 ani si el 20 ] :*:*

  • andres Posted 30/03/2009 21:12

    Nu cred ca sunt in masura sa iti dau sfaturi, desi mi-ar placea sa am la indemana reteta magica pentru alungarea plictiselii si a deprimarii… Varsta voastra imi spune multe, este o perioada mai dificila, mai grea. Si nu vreau sa te sperii, insa poate fi o perioada a schimbarilor – in comportament, in anturaj, in relatiile interpersonale. Si tot varsta imi spune ca plictiseala nu prea are ce cauta intre voi. Incearca sa cauti raspunsuri la intrebarile tale, nu pe net, ci in tine. Fii alaturi de prietenul tau si incearca sa-l intelegi. Uneori gesturile vorbesc de la sine…

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.