Frigul cel de toate zilele

time read

Articolul are 324 cuvinte și se citește în 1 minute.

Sunt momente in care ni se lipeste cate un zambet pe fata, asa fara motiv. Mi-am vazut si eu un zambet astazi intr-o vitrina. Era al meu, nu era al meu… cert e ca era acolo, ascuns in ochi, ascuns dupa fular si sub gluga. Gerul asta napraznic a venit cu tot alaiul de grade mici. Ne patrunde in haine, in oase, in suflet vrand parca sa ne ia bataile inimii undeva departe. Cu toate astea suntem cu totii acolo in strada, il infruntam cu zambetul pe fata de sub glugile trase pe ochi. Ne tragem manusile mai bine, ne infasuram in cat mai multe straturi si pasim cu fruntea senina. Zambeam cand ne-a surprins si am ramas cu zambetul acela tamp, zambet ce pare a fi o provocare. Sau poate gerul ne-a inghetat zambetul pe fete si acum ne plimba dintr-o parte in alta pentru a ne uimi si incanta unii pe altii.

Altfel nu inteleg de ce ne plimbam pe strazi asa aiurea, cum de putem zambi cand frigul ar trebui sa ne trimita in case, la caldura. Ar trebui sa visam la paturi calde, la ceaiuri fierbinti si vin cu scortisoara. Ar trebui sa alergam catre brate deschise si paturi moi, nu sa ne plimbam aiurea pe strazi.

Sau poate eu ma plimbam aiurea… Eram in centrul vechi cand intunericul imbracase orasul si luna isi stralucea lumina de pe bolta ei incremenita de atata frig. Si se vedea o stea. Un bec mititel ce-mi aduce aminte mereu de noptile de vara, de sarutarile fierbinti, de visele din copilarie…

Imi plac oamenii care zambesc pur si simplu pentru ca reusesc sa-mi smulga si mie un zambet. Cenusiul zilei se spulbera brusc si pentru o clipa, doua, multe, totul se transforma. Frigul e suportabil, stresul dispare, galagia e muzica, aglomeratia e petrecere in aer liber. I-as imbratisa pe toti! Poate ca sunt indragostita… poate ca simt deja vara cum se apropie incet, incet…