Ganduri pictate in rosu mat

Imi pictez unghiile intr-un rosu sec, asa cum e vinul ala tare de tara. Imi tremura mana si ma mazgalesc. Sterg unghia, o iau de la capat, corectez. Nu imi place deloc genul asta de pictura, dar rezultatul ma binedispune. Rosul ma binedispune. Uneori e aprins, alteori e inchis precum starea mea de spirit.

Imi intind mana catre soare si caldura lui imi face unghiile sa sclipeasca de un rosu rubiniu. Intind mana catre un vis si visul se stinge. Imi adun gandurile si le indes pe toate intr-o sticluta plina de rosu mat. Nu mai am nevoie de ele, nu le mai vreau. Imi zgarie toate simturile si nici lacrimi nu am sa le pot plange. Sunt mate si ele. Uscate de atata asteptare, de atata dorinta si iubire lovita de ziduri reci si crapate de timp.

Inchid ochii si ascult o melodie. Ma poarta catre alte lumi, ma poarta prin noapte catre alte vieti. O voce ragusita imi sopteste si incerc sa inteleg. E ca in visele alea ciudate in care cineva iti vorbeste dar nu esti in stare sa auzi, sa intelegi, auzi doar zgomot de fundal si vezi umbre. Vrei ca totul sa fie clar, dar ceata te invaluie si esti prins intr-o pacla ce iti da fiori, e greu de explicat, de inteles.

S-a terminat. Te-ai trezit din vis si ochii ti-s mari, cauta lumina, dar se lovesc de noapte. Doar drumul e in fata, un drum lin catre departe. Mana strange volanul si piciorul apasa nervos acceleratia. Mai repede, mai departe. Imi privesc unghiile si-s tot rosii ca vinul. Paharul e aproape gol si gandul la fel. As fi spus ca mi-e dor, ca ma voi aseza in pat si voi visa la tine si la bratele tale. As fi spus… Si totusi nu. Mi-am pictat unghiile si visele cu un rosu ca vinul ala tare si sec. Stiu ca maine voi pasi catre o noua zi si nu vei fi acolo… sau poate vei fi. Dar privim mereu catre alte orizonturi. Te voi mbratisa dintr-un parc gol de verde si de copii, un parc rece si fara sens. Doar rosul unghiilor imi vor aminti ca am fost. Sau poate imi vor aminti de o noapte cu un pahar de vin rosu si sec ca o iubire de demult.

Mi-am pictat unghiile in culoarea visinelor cazute din copac. Le privesc si-mi aduc aminte de o vara cu soare. Le strang in pumni ca pe aminiri pretioase. Nu le dau drumul decat daca-mi vei intinde mana. Ne vom saluta atunci pentru prima data…


Kavinsky – Nightcall

2 Comments

  • cartonic Posted 08/11/2011 17:52

    Chiar credeam ca-ti pictezi unghiile in rosu sec …incearca visiniu

  • andres Posted 08/11/2011 18:35

    Cam ala e, depinde cum privesti si in ce lumina 😀

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.