Happy thought…

… de ieri. Am avut un drum in oras si stateam in masina, pe scaun, imi citeam cartea. La una dintre statii a urcat o tipa cu doi copii. Nu ii vedeam fata, dar imi parea atat de scortoasa dupa ton… as fi zis ca e vreo bona ciufuta. In fine. Fetita se aseaza langa mine si, pentru ca mama ii spusese sa taca daca nu are  nimic interesant de zis, incepuse sa bolboroseasca ceva. La un moment dat imi atinge mana. Ma uit la ea si ii zambesc. Incepe sa vorbeasca, imi spune sa ghicesc la ce animal se gandeste, ea spunand „yes/no”. Ok. M-am jucat cu ea. Apoi a pus ochii pe semnul meu de carte. Era colorat. I l-am dat ei. Cand a coborat a fost atat de draguta, ca m-am topit toata. Nu numai ca mi-a multumit, dar s-a si intors sa ma pupe. Copiii sunt cu adevarat extraordinari, schimba starea de spirit… in mai bine, in mai rau, nu conteaza, o schimba instant. Fetita asta mi-a dat un zambet cat casa! Il am si acum 🙂

4 Comments

  • Maya Posted 09/03/2011 14:04

    Eu m-am topit doar citind, imi imaginez reactia ta:) . Daca am avea rabdarea sa-i privim mai atent ,am avea parte de adevarate lectii de viata de la mititeii astia.

  • sebubu Posted 09/03/2011 17:31

    cat de simpatic 🙂
    si partea frumoasa e ca mi-ai transmis si mie acelasi zambet mai departe 🙂

  • andres Posted 09/03/2011 17:46

    @Maya: e ca atunci cand te emotionezi total, te fastacesti si te balbai 😀 Superba senzatie!

  • andres Posted 09/03/2011 17:47

    @Sebu: sa se duca pe la fiecare zambetul, sa imi vina inapoi si sa plece iar 😀

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.