time read
… suntem cu totii, de la inceput si pana la soare… Stau undeva acolo si astept cerul sa-mi fie senin din nou. Astept soarele sa rasara, il simt…
Soarele imi bate umarul cu un deget cald si luminos, iti lasa razele sa-mi incalzeaza sufletul. Il privesc in ochi si-mi zambeste de dincolo de nori. Imi zambeste de dincolo de copacii inca goi…
Si soarele imi umple sufletul si verdele devine cald. Il desenez cu graba, ii surprind fiecare umbra si zambet…
Soarele si cerul se arata de dupa nori ca doi indragostiti. Noi zambim si trimitem multumiri catre departe pentru bucuria clipei, am gasit iubirea si ea ne-a gasit pe noi… iubirea ne e primavara tanara si firava ce se-asterne peste lume…
Copacii isi arata goliciunea si-si inalta crengile spre cer, muguri mici incep sa nasca. Parca se invelesc in zambete de raze de soare…
Sub cerul senin fericirea zboara, pluteste. Suntem mai usori, mai fericiti, suntem tineri si mereu agitati.
Raman nemiscata. Acolo e iubirea. Acolo pe un cer de cristal, acolo unde soarele straluceste cu raze de aur lichid. Imi arde privirea. Doar salcia mai respira… doar ea… ca o vedere din alta lume.
Primavara isi face loc incet, infloreste copacii si parfumeaza tot ce-i sta in cale. Pentru o clipa s-a intors iarna printre crengi, dar e cea mai parfumata… zapada ei e floare alba si inmiresmata.
Asist cu uimire la explozia de culoare… Ce cautam? Iubirea? E aici!
Iubirea… iubirea e o plimbare in doi pe inserat, iubirea e imbratisarea de dincolo de lume, e cerul senin de deasupra si norii care-l acopera sa fie singur cu soarele lui…
Si, cand soarele s-a retras in bratele cerului, norii se retrag si ei, unul dupa altul…
Noi plecam atunci. Ne vedem de drum, lasam in urma imagini si vieti desenate pe ziduri gri de cimitir…
… imagini visate de altii, vesele si triste, cuvinte de neinteles, bariere intre viata si moarte.
Si luna se naste pe albastrul cerului. Se naste din iubirea noastra. Se naste in noaptea inalta si rece de primavara… isi asteapta si ea norii si stelele…
Luminile parcului licare ca lumanari aprinse, astrii de lumina pamantesca. Stralucesc portocalii si calde… isi spun povestile la fiecare pas.
Am plecat in cautarea iubirii si am gasit primavara… Asa e iubirea, ca o primavara, e calda, plina de soare si cer senin, e plina de lumina si stralucire. As vrea sa o tin pentru totdeauna. Sa ramana si sa o caut doar in mine, in noi, zi de zi… Tu ai gasit-o?
9 Comments
wow…..complimente este foarte frumoasa postarea
Multumesc! 🙂
Tare frumos ai imbinat vorbele cu fotografiile…iar cele cu apusul m-au dat gata! A fost asa frumos in Bucuresti? Eu n-am iesit deloc si inca mi-e frig…
Daaaaa! Absolut superb, eram in stare sa ma opresc din 2 in 2 min pentru poze… Trebuie neaparat sa iesi, desi e adevarat, pe seara e cam racoare.
Multumesc pentru apreciere! 😉
Superb colaj de fotografie si emotie…Empatizez; am avut si eu momente cand nu m-as fi desprins de aparat nici macar pentru un usor sentiment de jena pentru cei care (poate) ma privesc incercand tot felul de unghiuri si lumini, eu prefacandu-ma ca-s foarte absorbita de ceea ce fac… Ce-i drept momentele astea ma fura mai mult dincolo de granita probabil pentru ca am alt mood acolo, dar nu numai.
Si iubesc cerul dupa ploaie ori atunci cand e innorat, pe o primavara sau toamna inca aspra. E cel mai „fotografiabil” cer pe care-l stiu.
Multumesc Cezara! Si da, sa stii ca a surprinde momente din astea de vis cu un simplu si inspirat click e absolut superb. E o senzatie fara egal… Ieri am facut greseala sa imi uit aparatul acasa si rau mi-a mai parut. Am vazut cel mai frumos apus posibil. Mi-a taiat respiratia! Nu puteam spune decat „de ce nu am aparatul? de ce? de ce?”. M-am invatat minte 😀
Superbe pozele, la fel si modul de expunere. Felicitari pentru intreaga postare in sine! 🙂
Multumesc mult Andera! Aprecierile voastre nu ma fac decat sa imi doresc sa fac mai multe poze de acest fel, sa va zmulg asa cate un zambet!
Add Comment