In drum spre mare, spre tine…

time read

Articolul are 238 cuvinte și se citește în 1 minute.

Se vede luna din balcon. Un colt de luna sclipeste dintre nori. Si vantul bate. Mi-a trantit ferestrele prin casa. Strazile sunt pustii. Noaptea e neagra. Lumina lunii e absorbita de nori, de cer, de dor de soare. Privesc portocaliul ce imbraca totul in jur, lumina calda a noptii. Las vantul sa-mi incalceasca parul, sa-mi dea fiori reci pana in varful degetelor si pielea sa mi se faca de gaina. Am lasat caldurile verii in urma, acum respir si zambesc la gandul ca poate la noapte voi avea nevoie de patura… Incepusem sa „desenez” o recenzie, inca o carte terminata in graba prin metrou, inca o poveste pe care am trait-o si am asezat-o intr-un colt de suflet…

… dar gandul la ziua de maine nu imi da pace, cuvintele imi fug spre mare asa cum Diana, personajul cartii mele, si-a cautat linistea in valurile ce spalau plaja sub cerul instelat. Acolo l-a gasit pe el pentru ca apoi sa se trezeasca. Eu sper sa nu ma trezesc, sa-mi visez visul iar si iar si iar…

Maine voi adormi langa ea, iubirea mea din totdeauna. Imi voi propti funtea si visele intr-un colt de plaja, la un mal de lume. Si valurile imi vor canta fiecare dorinta in parte. Eu voi zambi stiindu-le implinite. Pana atunci, ascult vantul si noaptea, ascult o melodie, imi repet dorintele, mereu altele, pentru ca doar asa isi vor gasi implinirea.

ATB – Black Nights