Intre vis si realitate

Ma gandeam la visele pe care le am in ultimul timp. Imi par atat de reale incat dimineata cand ma trezesc simt o dezamagire ciudata ca nu am aflat finalul, ca nu am mai ramas putin in lumea aia, atat de asemanatoare si totusi atat de diferita. Si mi se intampla sa visez atat de frumos, de linistit, incat am senzatia aia ca viata din vis ar fi cu mult mai frumoasa decat realitatea.

Nu mai stiu in ce film am vazut ca erau oameni care plateau ca sa li se induca starea de somn pentru a trai in vis. Doar acolo aveau parte de viata dorita. Pentru ei viata era de fapt visul si visul asta era un cosmar pentru ca nu puteau fi cu cei dragi. M-am intrebat atunci cum e posibil, cum ar putea cineva sa aiba o viata in vis, sa aiba familie si tot ce si-ar putea dori. Cum si-ar putea controla cineva visul?

Si da, uneori am parte de intamplari pe care in realitate nu le-as putea trai, sunt niste stari absolut superbe care imi dau senzatia de implinire, de liniste, de frumos. Insa toate astea se termina brusc dimineata. Imi raman intrebari fara raspuns, actiuni ce nu au parte de final, oameni ale caror fete nu le pot vedea desi imi sunt dragi si ma trezesc iubindu-i fara margini. Descopar frumusete si stralucire acolo unde, in viata de zi cu zi, nu as putea gasi nicicand.

Ieri am dormit cateva ore dupa-amiaza si am visat ca eram intr-un fel de padure tropicala, i-am simtit mirosul si i-am ascultat sunetele, muzica vantului printre copaci. Pana si umiditatea crescuta – pe care o detest de obicei – mi s-a parut sublima. Nu pot descrie senzatia aia de minunat… am cautat-o apoi pe internet, insa nimic nu se apropia de ceea ce vazusem. Sunetele nu erau la fel, imaginile erau lipsite de stralucire. Nu imi mai aduc aminte despre ce era vorba, dar padurea aia mi-a ramas in minte ca o fotografie recenta, ca un loc in care intr-o zi voi ajunge… am incercat sa reiau visul, dar a ramas departe.

Si imi caut uneori visele pierdute, incerc sa ma intorc in poveste insa aceasta e mereu alta. Alte decoruri, alte personaje. Uneori ma obosesc, alteori ma fac sa simt o fericire ciudata, de neatins in alt mod. De cele mai multe ori imi doresc somnul fara vise, pentru ca nu stiu niciodata ce va urma, daca va fi unul sublim sau unul care imi va strica dimineata sau intreaga zi.

Cineva imi spunea ca visul e de fapt plasmuirea subconstientului, ca mintea noastra construieste lumi paralele in care sa evadeze din cotidian. Oare asta este? Subconstientul e regizorul viselor noastre? Si ce e cu visele alea care ne fac sa ne trezim speriati, plangand sau tremurand? Ce e cu visele astea? Nu ar trebui ca acest subconstient sa lucreze numai in favoarea noastra?

9 Comments

  • Radu Posted 04/04/2011 23:30

    ok.se pare legate ca ai multe intrebari legate de vise.le gasesti raspunsul foarte usor prin psihologie.studiaza mai mult daca te intereseaza si vei ajunge la concluzia ca creierul nostru nu face altceva in timpul noptii decat sa ne rezolve `problemele` cu ajutorul viselor.
    daca vrei VISE REALE,incearca Calea zacatechichi.
    numai bine.

  • Radu Posted 04/04/2011 23:32

    Calea zacatechichi(o planta)-poti sa-ti controlezi visurile cum doresti tu,fereste-te de cosmaruri.

  • andres Posted 04/04/2011 23:34

    Si te referi aici la vreo planta din aceea? Nu ma tenteaza atat de mult sa imi controlez visele. Parca viata e prea frumoasa pentru a o da pentru un vis… Am multe intrebari, cel putin atunci cand imi dau batai de cap, insa nu si rabdarea necesara pentru a le cauta explicatii in teorie. Desi…

  • Radu Posted 04/04/2011 23:58

    Nu ma refer la `vreo planta din aceea?`(nu inteleg la ce te referi),in fine,e o planta ca oricare alta planta banala,doar ca:cu ajutorul ei visele sunt reale:poti sa simti totul:sa gusti,sa mirosi…sa conversezi si bla bla bla,whatever.
    si…nu dai viata pentru un vis!(ha ha ha)…

  • andres Posted 05/04/2011 00:13

    Imi suna a genul de plante halucinogene 😛 Si suna cam creapy! Prefer visele pe cale naturala, si, mai mult de atat, as prefera sa nu fie 😀

  • adina Posted 05/04/2011 11:44

    asa, ca sa mai sucesc cutitu in rana onirica:
    „One late autumn night, the disciple awoke crying. So the master asked the disciple, „Did you have a nightmare?” „No.” „Did you have a sad dream?” „No,” said the disciple. „I had a sweet dream.” „Then why are you crying so sadly?” The disciple wiped his tears away and quietly answered, „Because the dream I had can’t come true.”
    (A bittersweet life http://www.imdb.com/title/tt0456912/)

  • andres Posted 05/04/2011 11:59

    Da! L-ai rasucit bine! :p

  • Zoiks! Posted 05/04/2011 23:14

    =)) bai ia dai closed pana nu te rasucesc astia tot si iti strici toata frumusetea si linistea din visele tale… si te transformi in cine stie ce icibahatekichi junkie =)) haa tare bla bla whatever =)) asta a fost si mai tare 😀
    anyway oricum ar fi :-” … eu te-as sfatui sa porti un titirez cu tine…
    ca sa iti dai seama cand e cazul sa te opresti… :)) sau in cazul de fata…sa o iei si pe alte cai… ca cu calea zacatechichi visezi numai titirezi 🙂
    sa scuzati gramatica dar nu e vina mea… m-am intalnit la..cu…si cu….
    😉 take care dream junkie

  • andres Posted 05/04/2011 23:25

    😀 Titirez? Sa inteleg ca te-a marcat Inception?! Bun asa. Nu dau closed. Sunt curioasa ce mai tes mintile noastre 😀

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.