Intrebari fara raspuns

Nu ma sperie nimic din ce se spune ca va fi. Ma deprima insa gandul ca nu vom mai fi, ca azi suntem si poate maine ni se taie ratia. Nu, nu mi s-a spart in cap vreo caramida sau un butoi cu melancolie. E doar un gand provocat de un telefon, o veste, un cuvant. Un singur cuvant poate provoca furtuni si poate rasturna lumi intregi. O vorba sau o voce stinsa. Si daca stau bine sa ma gandesc nu e vorba de lipsa mea in lume, ci de lipsa altuia… daca eu dispar ce mai conteaza? Sufar? Nu cred. E capat de drum. Dar cand cel de langa tine nu mai e, se zdruncina universul si simti cum te crapi in mii de cioburi. Ma deprima acest gand, ca poate maine nu va mai fi…

Incerc sa inteleg cum isi pierd unii speranta si dorinta de a trai, cum le mor dorintele si pofta de viata. Credeam ca iubirea te ridica, te scoate din orice stare si te aseaza pe drumul tau… dar uneori nici ea, iubirea, nu e in stare sa te vindece de angoase, sa-ti alunge demonii si atunci esti mai mult mort decat viu. Spui cuvinte care nu sunt ale tale, faci lucruri care nu te reprezinta. Esti un alt om, un suflet strain de corpul tau. Cum isi poate gasi un om calea? Cum poate invinge depresia cea mai mare?

Da, eu sunt bine si tu la fel. Se intampla totusi ca cel de langa noi sa nu fie la fel, sa aiba nevoie de ajutor, dar sa nu-l ceara… i-l oferim cu inima deschisa. Spune nu, dar cauta cu disperare raspunsuri. Cine sa i le ofere cand el nu e in stare sa asculte? Si intr-o zi a inchis ochii si a crezut ca si-a dat ultima suflare… Noi ne-am mai stins putin in urma lui. Poate il vom ridica de data asta, poate… Cum putem lupta cu neputinta noastra? Si cum putem sa explicam cum arata verdele cand el vede doar nuante de gri?

9 Comments

  • andra Posted 04/01/2012 13:35

    se pare că atunci când nu doreşte să se lase ajutat, condus spre un viitor care poate arăta bine, în ciuda angoaselor, spre un nou început aproximativ fericit, cred că noi, cei din imediata apropiere suntem cu adevărat neputincioşi. Am scris eu într-un post recent că nu putem face din monştri, zei, decât dacă ei au aceeaşi dorinţă cu noi, indiferent dacă e vorba despre monştrii durerii sau ai aparentei indiferenţe, care vine, de altfel, tot dintr-o cruntă durere…

  • S Posted 04/01/2012 15:33

    eu zic ca primul pas in a primi ajutor e sa iti faci curajul sa il ceri, al doilea pas e sa il ceri si al treilea pas e sa il accepti….si strecurat undeva intre e sa ai cui sa il ceri
    ….in rest cred ca totul vine de la sine

  • andres Posted 04/01/2012 23:27

    andra, ai mare dreptate sa stii… si e cu atat mai greu cu cat te lupti ca persoana la care tii sa fie bine, sa o faci sa treaca peste tot greul. ajungi sa crezi ca e egosit, ca nu ii pasa, dar tocmai acei monstri ai durerii ii incetoseaza judecata… daca am putea face „abracadabra” si raul sa dispara, ce bine ar fi!

  • andres Posted 04/01/2012 23:30

    s, sunt perfect de acord! problema nu e asta, problema e cu cel care are nevoie de ajutorul tau si care nu-si recunoaste problema. aici e dilema, cum il facem sa vada problema, cum il puteam ajuta cand ceea ce facem si spunem il sperie? dileme…

  • S Posted 05/01/2012 09:30

    pai asta ziceam si eu….primul pas e sa accepte ca are nevoie de ajutor. si aici nu stiu daca il poate ajuta cineva 🙁

  • cartonic Posted 07/01/2012 00:45

    Pe mine iubire ma scoate din orice stare. Sa stiu ca cineva ma iubeste ma face sa trec peste orice. In spatele unui barbat de succes sta o femeie puternica si mi se pare corect. N-as refuza ajutorul persoanei de langa mine pe considerente de orgoliu.
    Si chiar daca persoana nu exista, viata, un lucru atat de minunat tot e un motiv pentru care sa treci peste orice. Mai vad cate un ratacit transformat in stire pe televizor care s-a spanzurat ca Maricica nu il mai iubea. Por che Maria?!

  • andres Posted 07/01/2012 01:23

    Pentru unii iubirea nu-i destul… din pacate. Sunt si lucruri de neinteles in viata asta si oameni care nu se pot face intelesi, oricat ar incerca. Poate ca sunt pierduti intr-o lume a lor. Eu as cam avea nevoie de un decodor… vreau sa inteleg…

  • cartonic Posted 07/01/2012 02:10

    pentru tine sau pentru oamenii pe care nu-i intelegi?

  • andres Posted 07/01/2012 02:21

    Pentru cei pe care nu-i inteleg si stiu ca au nevoie de ajutor.

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.