Iubire de toamna galbena

Ce poate fi mai frumos decat soarele stralucind printre frunze galbene de toamna?

porumbel de toamna

Am surprins astazi un porumbel printre frunzele unui copac. Statea acolo sus si privea lumea senin. Parea ca timpul sa se fi oprit in loc pentru el. Si timpul s-a oprit in loc pentru mine. Mi-au trecut prin fata ochilor raspunsuri. Soarele a avut in el ceva magic, a stralucit altfel… frunzele pareau si verzi si galbene. Frunze ce nu pareau a avea de gand sa cada. O toamna frumoasa, frumoasa de tot si un porumbel printre ramuri de copac.

Sunt indragostita, mi-am spus. Am imortalizat momentul si am zambit. Cum altfel as fi vazut porumbelul in minunatia de culoare daca nu as fi fost indragostita? E o stare ciudata de bine atunci cand gandul ti-e lipit de imaginea cuiva, cand iti potrivesti respiratia dupa respiratia celuilalt pentru a adormi impreuna pe aceeasi muzica, a tic-tacului celor doua inimi. Diminetile sunt mai frumoase cand cel pe care-l iubesti este ratacit printre vise, iar tu nu faci decat sa il privesti, sa-ti intiparesti in memorie imaginea aceea inocenta. Chipul lui frumos si senin la doar cativa centimetri de tine. L-ai saruta de atata drag, dar te abtii. Vrei sa mai stea putin in somn pentru a-l privi inca o clipa, o viata.

Am vazut mai devreme episodul din SATC in care Carrie afla ca Big isi face o operatie la inima. Izbucneste in plans instant. Si apoi iar, atunci cand le povesteste fetelor sau cand il viziteaza la spital. Viata e prea scurta i-a spus Big mai tarziu. Viata e prea scurta, stim cu totii asta. Dar de ce e nevoie sa apara cate o situatie extrema pentru a realiza acest lucru? Viata e la fel de scurta cu sau fara operatie la inima. Viata e atat de scurta, incat ar trebui sa profitam de ea in fiecare clipa. Dar nu, nu suntem in stare pentru ca intotdeaua va fi si maine o zi. Lasam pe maine dorintele imense de azi. Ne indopam cu iluzii desarte si cu maine dupa maine. Temerile ne transforma pe toti in oamenii ce vor trai maine. Azi… azi ne odihnim. Ne pregatim pentru acel maine care nu va veni niciodata. De ce nu suntem in stare sa iubim azi, sa imbratisam azi, sa dansam azi, sa ne imbratisam temerile si sa le topim in caldura noptii?

Sunt indragostita! Da, sunt. De ce sa las rostirea acestor cuvinte pentru maine, daca le simt astazi? Maine e o noua zi, o noua iubire se va trezi de dimineata. Iubirea de astazi este cea mai frumoasa, minunata, rupta din frunzele acestei toamne superbe. Sunt indragostita pana in vis si inapoi, pana la cerul plin de stele. Si acolo ma voi opri in noaptea aceasta, printre ele, stelele mii. Voi aduna o stea. Steaua care mi-a implinit dorinta… steaua care s-a asezat astazi printre frunzele verzi si galbene pentru a-mi darui un zambet.

Un porumbel printre frunze mi-a daruit astazi un zambet. Toamna asta galbena isi intinde catre mine ramuri de fericire. Le prind din mers si ma las imbratisata de ele. Sunt indragostita, spun din nou. Astazi sunt atat de indragostita incat cuvintele mi-s prea seci pentru a putea sa-mi deseneze fericirea…

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.