time read
Un dans, o rochie, o masca ce ascunde priviri timide. Un evantai si muzica ce-ti intra in suflet. Un bal.
Imi plac balurile mascate. Mi-au placut dintotdeauna. Ma duc cu gandul la povesti de dragoste din alte timpuri, la rochii diafane si dantelarii fine, la culori de toamna si lumina de lumanari. Ma duc cu gandul la vremurile demult apuse in care cei multi se pregateau saptamani intregi pentru marele eveniment. Si gandurile mi-o iau razna spre alte meleaguri rupte din pagini de carte. Ei si ele se ascundeau dupa masti, isi ascundeau trasaturile dupa imagini desenate cu fir de aur, cu dantela si pene stufoase pentru a-si arata doar ochii. Nu am inteles niciodata de unde apare placerea asta de a ne ascunde… Poate ca isi are radacinile undeva in copilarie cand ne placea sa fim gasiti. Acum propabil ca ne place sa fim descoperiti. Si ochii sunt poarta catre sufletul nostru. Ochii, daca stii sa privesti in ei, spun adevarul, spun tot.
Balurile mascate ascundeau pe vremuri frumutetea prefacuta si uratenia aparenta. Aratau doar oglinzile in care fiecare putea citi. Se descopereau pasiuni neinchipuite si mainile se uneau in dansuri intortocheate. Buzele se atingeau in gradini ascunse de ochii curiosilor si apoi mastile cadeau intr-o invalmaseala de sentimente, de dorinte, de imbratisari.
Uneori ar trebui sa ne intrebam daca omul de langa noi ne place si atunci cand avem ochii inchisi. Daca descoperim aceeasi pasiune in voce, intr-o tinere de mana, in felul in care suntem priviti. Da, ochii sunt inchisi, dar atunci cand esti privit intr-un anumit fel, nu ai cum sa nu simti…
…purtam masti in fiecare zi. Jucam intr-o imensa piesa de teatru sau in cel mai mare bal mascat al tuturor timpurilor. Viata. Si unicul mod de a descoperi adevarul despre celalalt este sa-l privesti in ochi. Cati nu sunt cei care isi ascund privirile? V-ati intrebat vreodata de ce omul la care te uiti asa din intamplare isi intoarce privirea? E simplu. Pentru ca nu vrea sa-l cunosti, nu vrea sa treci dincolo de barierele permise.
Si in fiecare zi ne dansam propria viata ascunsi sub masti desenate cu stari de spirit false.
OneRepublic – All The Right Moves
11 Comments
Da Andres, ochii spun totul.
Trebuie doar sa-i privim cu atentie.
Iar despre masti…habar n–am. Cred doar ca e tare omenesc. Asta inseamna viata in societate. Jucam diverse roluri si fiecare din ele, are un specific si poate ne ” obliga ” sa ne conformam unui sablon. Unui pat a lui Procust.
Mi-a fost dat sa intalnesc ochii de toate felurile. Cel mai mult m-au intrigat, acei ochi alunecosi. Nu era nimic limpede in ei. Doar minciuni peste minciuni de cred ca nici macar propeitarul ochilor nu mai stia cine este. Nah, ce sa zic, chestie de optiune personala.
Ca minciuna chiar nu e obligatorie. E o alegere ca oricare alta. Cu consecintele de rigoare 🙂
Da Lotus, e o optiune. Intrebarea ar fi ce ii face pe acestia sa minta? Exista o gena care indeamna la asa ceva? Cat de rau poate fi sa nu spuna adevarul. Incerc sa nu uit ca oamenii nu sunt la fel, ca lucrurile pot fi percepute in diverse feluri. Soarele meu poate fi doar o stea pentru unii si valurile marii doar apa. Dar tot nu pot sa pricep cu este preferat raul, cum este preferata minciuna si ascunzisurile. Nu voi intelege niciodata de aceea intelept ar fi sa nu ma mai intreb, dar totusi…
Mi-ar placea sa traim intr-o lume frumoasa, in care sa fie numai zambet si stare de bine. Dar na, e doar un vis.
Andres, buna dimineata tie 🙂
Cred ca s-au scris multe despre minciuna. Puncte de vedere, unghiuri. Personal, inclin sa cred ca e vorba de o incapacitate in a-ti asuma responsabilitatea a ceea ce esti si faci. Omenesc si asta…
Stiu sigur sa-ti spun ca, in timp, tot ceea ce facem are un pret. Si acest pret nu-l plateste nimeni altcineva, decat noi, cei ce am facut un anumit lucru.
Deci, cum s-ar spune, in toata povestea asta, inclusiv minciuna, suntem pe cont propriu. Noi o facem, noi o vom plati.
Parca e mai simplu sa joci cinstit 🙂
Zi cu soare sa ai Andres 🙂
Uneori nu este suficient sa privesti pe cineva in ochi ca sa iti dai seama ce fel de persoana este.Unii stiu atat de bine sa ascunda adevarul despre ei, altii nu…Eu cred ca ochii spun tot ce vrea proprietarul lor:))
Deoarece ai ochii deschisi crezi ca vezi? (Gothe)
Lotus, a fost zi lunga si cu soare… undeva, dincolo de ferestrele biroului. Ai mare dreptate sa stii, la momentul potrivit (sau nepotrivit) fiecare dintre noi vom da socoteala pentru actiunile noastre. Si mai rau decat orice minciuna e sa ne mintim pe noi insine… si multi o fac!
Noapte frumoasa iti doresc!
Georgyanna, e super tare citatul asta! Il voi prelua si eu… pe undeva 😀 Multumesc!
Exista mincinosi patologici. Dacă analizezi limbajul trupului, vei observa la el o schimbare. Mincinoșii sunt în general mai agitați și mereu au nevoie de un timp scurt în care se vor gândi la urmatoarea frază pe care vor sa o zică, vorbesc mai repede, ezită contactul vizual și se fâstâcesc. Dacă îl prinzi cu minciuna, va face tot ce-i stă în putință să-ți demonstreze că are dreptate, ba chiar se va enerva pentru că nu ai încredere în el și îi pui la îndoială cuvintele.
O zi cu soare tuturor 🙂
super frumos articolul
@Alex: Daaaa!! E o intreaga teorie despre psihologia minciunii. Agitatia si dorinta de a convinge ca are dreptate sunt reactii standard ale mincinosului, nici nu trebuie sa ii mai dei importanta ca nu merita. Altfel ajungi sa te intrebi daca ai tu vreo problema, ca celalalt e prea adancit in ale lui ca sa mai recunoasca ceva.
Zi cu soare si tie!
@Idealbebe: Multumesc! 🙂
Add Comment