Mi-e ploaie de tine…

Vantul imi bate in geam cu o ploaie rece, o ploaie pe care as prefera-o alba si senina zapada. Dar nu e. 2012 a venit cu un aer de primavara ce s-a transformat brusc in ploaia asta bacoviana. Am oprit muzica pentru a asculta ploaia cum loveste tabla de sub balcon, o loveste cu dusmanie si vantul porneste alarmele, zdrangane geamuri, suiera pe la colturi ca apucatul. Oamenii au fugit pe la casele lor de cateva ore bune. Nici tipenie de om sau animal nu mai bantuie strazile. Doar ploaia se gudura pe la ferestre. As vrea ca ea sa mi te-aduca mai aproape, as vrea ca ploaia sa fie magica si sa-si arunce picaturile intru implinirea dorintelor noastre.

Mi-e frig, mi-e cald, mi-e dor…

Am ramas cu gandul la un film vazut aseara, la o carte a carei ultima pagina am citit-o acum cateva minute. Filme si carti. Zeci, sute de vieti traite pe repede-inainte, vieti imaginate si pictate cu litere emotionate, cu imagini ce starnesc dorinte nebanuite. Sentimentul care ma incerca atunci cand luminile din sala de cinema se aprind, atunci cand apare genericul filmului sau inchid cartea dupa ultimul cuvant citit, e dureros. E ca o moarte subita care imi zdruncina fiinta. Ma simt pierduta, rupta de realitatea aceea fantastica si aruncata in lumea asta mica si rece. Dar… nicaieri nu-i ca acasa. De aici pot pleca din nou, in alt film, alta carte. Viata bate filmul se spune si se spune tare bine. Doar din lumea asta, viata asta poti trai multe altele, doar de aici din lumea noastra mica putem fi cu adevarat mari. Si poate ca sunt altii care se uita acum la noi prin ecrane mari, ne studiaza si rad de noi. Ne-au luat zapada, ne-au schimbat climatul doar sa vada ce vom face, ce vom spune. Vor fi surprinsi de reactia noastra? Nu vor fi? Cred ca se plictisesc al naibii daca au ajuns sa se joace cu anotimpurile noastre perfecte. Ploaie in ianuarie? Serios? Hai lasati gluma mai… cine ati fi!

Si ploaia se agita mai departe dincolo de geam. Zambesc pe ascuns, eu sunt aici, ea e acolo. Aici e cald, acolo e intuneric. Aici e vara, e mereu vara si soare. Asa mi-e patul, imbracat in portocaliu in multe culori, cu flori de soare si vise colorate. Si ma topesc acum in vara mea cea colorata, trag perdeaua peste ploaia de afara si sting sunetul cu puterea gandului. Vantul e acum briza de mare, ploaia este valul ce se sparge in dig… Mi-e dor… Doar ea, mare stie ce simt si cat imi doresc. Mi-e tare dor…

5 Comments

  • Trackback: Mi-e ploaie de tine… | Thoughts about nothing… | BunDeCitit.ro
  • Pishky Posted 07/01/2012 17:41

    foarte fain… scri frumos.. dar aI niste chestii in scrierea ta care nu suna tocmai bine… adica… ne lasi sa alunecam asa lin prin ganduri si apoi ne pui un zid in fata de care ne izbim brusc…adica folosesti cuvinte care nu au aceeasi panta lina pe care aluneci de placere..sunt prea bruste . Insa exceptand ce am spus mai sus ( care e parerea mea personala si sper sa nu supere pe nimeni) tot ce ai scris tu aici e absolut superb..ne introduci cu ajutorul cuvintelor in mintea ta.. ceea ce e tocmai ce astept de la un scriitor de blog.. INTOTDEAUNA

  • andres Posted 07/01/2012 19:01

    Pishky, iti multumesc tare mult pentru cuvintele tale frumoase! Si, mai mult, pentru deschiderea ta. Imi place tare mult sa aflu cum mi-s percepute cuvintele… imi place, intra-adevar, sa combin cuvinte, sa induc stari diferite pentru ca, la randul meu, am aceste stari. Spre exemplu ploaia asta nesfarsita imi poate da stare de bine, de reverie, dar si stare de angoasa, depresiva. Gasesc in ea partea cenusie, dar (de cele mai multe ori) reusesc sa vad si partea frumoasa, colorata.
    Te mai astept cu drag!

  • lotusull Posted 07/01/2012 21:24

    Andres draga, e si dorul asta tare omenesc :). Ce muritor n-a simtit vreodata dorul ? Ce muritor n-a invatat sa mearga inainte cu dorul agatat de brat ?
    Imi place ploaia. Cel mai mult din tot ce e pe lumea asta. Ploaia, furtuna si marea. Iar jocul tau de cuvinte ” mi-e ploaie de tine ” e superb, e ireal, e cald, e plin de dor…
    🙂

  • andres Posted 08/01/2012 03:14

    Lotus, dorul e prezent mereu in noi, ne este agatat de brat in fiecare clipa. Suntem noi distrasi de una de alta si mai uitam… dar cand elementul care ne distrage dispare, ramanem tot cu dorul. De mare, de iubire, de o floare, de cer senin, de ploaie… Si e placut pentru ca stii ca la un moment dat vei primi ceea ce iti doresti, dorul iti va fi stins pentru a se reaprinde… e ca speranta… nu moare, nu se stinge de tot… Mi-e ploaie de tot frumosul din lume 🙂

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.