Iarna s-a instalat cu toate mofturile ei. Desi m-a revoltat putin toata agitatia asta, tot gerul, traficul, mocirla, oamenii si ei, m-am linistit intr-o clipa. Albul minunat al iernii cufundat intr-o liniste totala la orele diminetii nu fac decat sa te indragosteasca de viata. Stiu de ce am asteptat atat de mult sa fie zapada, stiu de ce au trecut sarbatorile fara a le simti… albul acesta superb face toata minunea! Si albul e cu atat mai frumos in lumina portocalie a noptii…
Acestea sunt momentele in care imi doresc sa fiu indragostita, doar asa le-as putea aprecia la adevarata lor valoare. Aparand in fata asa din senin, are loc procesul brusc de indragostire, insa e un timp care se pierde, e o bucurie de moment. Cand esti indragostit simti nevoia sa imbratisezi lumea intreaga dintr-o privire, sa imbratisezi, sa spui cuvinte fara sens dar pline de-nteles, nu mai conteaza decat minunea ca esti, ca sunteti. Si doar atunci frigul se topeste in frumusetea peisajului, albul e imaculat, copacii sunt perfecti, pana si oamenii au privirile mai senine.
Si uite cum m-am luat cu vorba! Vroiam sa scriu ceva despre imaginatie… o las pe altadata. Noapte calda va doresc!
4 Comments
acum vad cate de tari sunt posturile tale….”Mi-e dor de mare” si apoi asta 🙂
Abia acum??? Mai, mai! Nu pot sa cred.
Multumesc 🙂
da….merit criticile. am fost absent nemotivat in ultima perioada 🙁
Din pacate si eu sunt cam absenta… trebuie sa recuperez! 😀
Add Comment