Nu exista sfarsit… doar inceputuri!

time read

Articolul are 521 cuvinte și se citește în 2 minute.

Bine a zis cine a zis, exista doar inceputuri… insa cata rabdare trebuie sa aiba un om pentru a o lua mereu de la capat? Cata rabdare trebuie sa ai pentru a trece prin alte si alte inceputuri? Adevarat! Nici un inceput nu seamana cu celalalt, dar totusi…Acum cateva luni era vara, era soare si marea ma astepta. Evitam sa ma gandesc la un lucru, ca aceasta se va termina si va veni toamna… incercam sa tin aproape clipa, sa imbratisez soarele si zilele de asteptare a momentului in care urma sa zambesc marii cu tot sufletul. Stolpatomhosthas Vroiam si stiam ca urma sa fie o vara perfecta…

Si a fost! O vara cat alte zece. O vara memorabila in care am recuperat ani de asteptare, in care am imbratisat trecutul si el pe mine.

Cred ca cele trei dimensiuni temporale: trecut, prezent si viitor, ar trebui sa se numeasca altfel… “Aminiri, clipa in care simt, momentele in care voi simti mai mult si imi voi aminti de ieri…” Acum doua minute aveam alta varianta, insa gandurile astea ma depasesc, se impletesc intr-o mie de feluri si se astern cum vor ele.

Cum ar putea exista un sfarsit cand intotdeauna va exista o zi de maine? O zi in care trecutul e doar o amintire. Fericita sau trista, aceasta ne duce mai departe catre nou si neasteptat. Asa e inceputul – nou, neasteptat, poate chiar dificil si tensionat, insa nu aceasta noutate si dorinta de a descoperi mai mult ne face sa ne aruncam cu ochii inchisi in relatii noi, in situatii necunoscute? Nu e imprevizibilul de o mie de ori mai atractiv decat un viitor stralucit, dar planificat pas cu pas?

Atunci cand spunem sau ne gandim ca “ar trebui sa se termine” ar trebui sa ne spunem “sa inceapa…” Sa inceapa o noua zi, sa privim apusul ca pe un nou rasarit, sa privim pe cel de langa noi ca pe cel ce va fi. Sfarsitul unei relatii… ar putea fi ea privita cu zambet? Cu rasete de fericire? Poate ca da, daca te gandesti ca acest final va aduce cu el un nou inceput, ca el/ea care pleaca lasa loc aceluia care trebuie sa fie…

Orice sfarsit ar trebui privit, chiar sarbatorit cum facem la fiecare sfarsit de an. Acela este singurul sfarsit pe care il privim cu totii ca pe un nou inceput, in care ne pregatim, ne agitam ca totul sa iasa bine – doar e petrecerea anului! Suntem constienti ca trebuie sa fim fericiti, ca un nou an incepe… de ce nu facem astfel cu toate situatiile? De teama? Din cauza de pareri de rau? Remuscari? Dor de ceva (ce cu siguranta nu merita)?

Sunt multe “ar trebui” la mijloc, o lista intreaga. Ideal ar fi sa si bifam cate un “ar trebui” din cand in cand… sa imbratisam fiecare sfarsit cu un zambet imens de “ce bine ca ai inceput”!

Si acum, priveste putin poza de mai sus… ce vezi? Eu vad atat ce a fost, cat si ce va fi… mai vad si clipa prezenta… o imagine face cat o mie de cuvinte…