Oare am uitat noi sa zambim soarelui?

Ok. Azi chiar m-am bucurat in zadar. Dimineata insorita, cer senin, primavara, fericire! Acum e alb. Cu siguranta iarna se agata de noi cu ultimele puteri. Daca nu ati privit pe geam in ultima ora, va spun eu ca e alb cum e covorul mosului in Ajun de Craciun… sau cum ar trebui sa fie. Si m-am saturat. Ne-am saturat cu totii de iarna. Cu ani in urma, ne purtam martisoarele pe uniforma, nu agatate de palton. Martie era primavara si primavara era martie.

Auzeam pe cineva la radio ca abia asteapta sa treaca iarna sa poata iesi in tricou. Stiti la ce m-am gandit? Iarna va trece intr-o zi, asa brusc. De la o zi la alta ne vom trezi ca lasam paltoanele si trecem la tricouri. Eu le am pregatite de cateva luni. Am renuntat si la bocanci. Ma trezesc intr-una ca ies prea subtire imbracata si injur in gand ca mi-am lasat manusile… dar e speranta aia nemernica, singura care ma incalzeste si ma face sa vad dincolo de gradele minus. Vad nemulturile de vara trecuta „dati drumul la AC – s-a stricat AC-ul – ca prea cald – ventilator – doua ventilatoare – am racit”, pe care acum le iubesc si le astept cu rasuflarea taiata. Vine vara!

Si totusi acum ninge iar. A cui o fi fost baba astazi? E una tare sucita, soare, zapada… A mea e maine (adica azi, 4). Gerul naibii va fi si poate viscol… sa imi exprim starea de spirit, nu de alta. Haideti sa spunem poezii, incantatii, slove magice, poate ne fericeste si pe noi soarele cu o surpriza. Oare am uitat noi sa zambim soarelui?

Poate maine va fi mai cald. Noapte buna va doresc!

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.