Ochii care nu se vad, nu se uita!

O leapsa mai speciala… De la HotCity. Si nu concursul din spate m-a facut sa scriu, ci chiar subiectul ei: „Tema este ‘Eu si prietenele mele’. Povestiti despre ele pe propriul blog, laudati-le, puneti o poza (…)” Citeste tot aici, ca e si cu premii si toate cele!

 

FriendsIn fiecare an ne oprim o clipa si privim inapoi. Numaram anii si ne minunam de cat de repede s-au dus. Dupa ce am numarat 10 ani a devenit din ce in ce mai greu sa le tinem numarul… parca ne stim de-o viata. Ne-am vazut trecand prin atatea ca parca am trait zeci de alte vieti. Vorbesc aici de ele, cele 3 zane care mi-au luminat zilele si despre care povesteam intr-un alt post ca sunt cele alaturi de care formam candva Coltul de la Geam. Nu voi incepe sa dau nume, pentru ca se stiu. Multi dintre voi, care ma cunoasteti, le cunosc si pe ele.

Le voi da cate un pseudonim… Lisa, Giulia si Simy. Daria este a 4a zana, care m-a „parasit” acum… cine mai stie cati ani, dar care mi-a ramas aproape in ciuda miilor de kilometri care ne despart cu rautate. O sa radeti probabil, dar ele mi-au inspirat povestea scrisa acum ceva timp, de aici si pseudonimele (Inca o Dorinta).

Si ma gandesc acum la ce as putea spune despre fiecare, astfel incat sa acopar intr-un numar acceptabil de cuvinte personalitatea fiecareia. Imi dau seama ca nu pot. Cuvintele sunt de prisos. Da! Sunt cele mai frumoase, cele mai destepte, cele mai iubitoare si, cel mai important, sunt prietenele pe care oricine le-ar dori alaturi.

Spunea un amic mai demult ca suntem cel mai tare grup de fete pe care l-a cunoscut, pentru ca in primul rand, suntem impreuna, apoi pentru ca oricine intra in contact cu noi se simte bine, se simte ca in familie…

Asta nu inseamna ca nu au fost si furtuni! Ohohooo! Si ce furtuni! Dar ne-au facut sa strangem liniile, ne-au intarit si apropiat. Ne-au ajutat sa ne cunoastem mai bine si sa realizam ce insemnam una in viata alteia. 

liberydCred ca am trait fiecare, nu numai propria viata, ci si vietile celorlalte… Traim intens fiecare noutate, fiecare intamplare, fiecare cazatura sau realizare. Cele mai grele sunt momentele de cumpana, momentele in care ajungem sa ne ratacim cumva de noi, sa nu ne mai recunoastem in ochii celorlalte sau chiar in ochii nostri. Ceea ce stiu e ca de fiecare data ajungem la mal si nu avem nevoie de printi pe cai albi sau de cine stie ce operatiuni de salvare, trebuie doar sa comunicam dorinta de a fi salvate si imediat o mana ne este intinsa, un umar, o imbratisare…

Voi cita acum un fragment din Inca o dorinta, unul atat de reprezentativ pentru relatia stransa dintre noi… Cand ai nevoie de sprijin, ele, prietenele tale iti sunt alaturi, numai ele stiu cum, si chiar daca te contrazic si iti ofera alternative pe care nu esti in stare sa le accepti, stii foarte bine ca fac ceea ce fac pentru ca te iubesc:

__________________

Inchise iar ochii. Ii veneau in minte fotografii ale ultimei iesiri la cafea cu fetele.
– Eu chiar nu inteleg! exclama Simy. Ce te-a suparat atat de tare? Aveai super job, adica foarte bine platit. Nu te-ai plans niciodata, desi mereu iti spuneam sa o lasi mai moale.
– Da. Asa e, aproba Giulia. Nu cred ca trebuia sa termini cu jobul asta brusc, poate doar sa reduci putin din responsabilitati…
– … sa pleci intr-o vacanta mai scurta sa te relaxezi si apoi inapoi la munca, mai vioaie si cu mai multa insipratie, completa Lisa.
– Eu i-am zis, spuse Daria imbufnata.
– Off, da. Mi-ati spus fiecare dintre voi, mi-ati spus separat si acum imi spuneti iar. M-am hotarat. S-a terminat cu PR-ul, am lucrat atata timp in domeniu incat, de la placerea si entuziasmul de la inceput am ajuns sa ma simt plafonata. Da. Asta e cuvantul, m-am plafonat. Simt ca nu mai pot respira in firma aia… simteam adica. Ajunsesem sa fac lucruri pe care nu credeam ca le voi face…
– Multitasking draga mea, zambi Simy.
– Da… Nu discutam noi la un momentdat de asta, de clipa cand trebuie sa te ridici si sa pleci? Cand stii ca dincolo de ziua aia nu e nimic mai mult, totul se repeta, noutatea a murit…
– Dar esti buna in ceea ce faci… se auzi incet vocea Lisei.
– Da sunt. Poate cea mai buna din firma. Dar am ajuns sa fiu sclava propriului job, nu il mai pot controla. Si nu mai am nicio tragere de inima. Vreau altceva. Inca nu stiu ce. Momentan nu mai vreau sa o aud pe Valeria sau sa-l vad pe cretinul de Ivanescu cum vine sa vada daca am mancat pe birou, daca am dat drumul la aer – ca de, daca el poate sa stea in caldura aia infernala atunci poate toata lumea.
– Tot nu va lasa sa porniti AC-ul? se mira Giulia.
– Daca ne lasa? El zice ca da. Dar stii tu, e faza ca racim mai ales noi fetele…
– E racit el la creier!
– Cu siguranta! Hai da-l in ma-sa pe D-l Cocota. Spune-mi cand te-ai facut tu roscata? Ce-ti veni? Sau nu iti mai plac bancurile cu blonde?
– Hmm!!! Abia acum ai observat zuzo? pufni Lisa.
– Pai, am observat acum ceva timp dar nu eram sigura. Am avut o perioada naspa… nu am observat eu multe.
– E sampon draga mea, un mic experiment…
– Sa vada ce reactie au barbatii la roscate… rase Giulia.
– Sau la non-blonde! chicoti Daria.
Stia ca fetele ii vor fi alaturi, stia ca o vor intelege sau cel putin vor accepta. Mereu sunt acolo, cumva. Ii vor lipsi. Ii vor lipsi discutiile alea saptamanale despre tot si toate, sfaturile si barfele… Ce s-ar face fara ele? E drept ca in ultimele luni a cam tras chiulul la intalniri, poate ca e unul dintre motivele pentru care s-a inchis in ea… Nu va mai lipsi niciodata! E un must. (…)

__________________

Fiecare avem cate o poveste, fiecare avem pe cineva care a fost mereu acolo si ne-a ascultat lamentarile, chiar si cele mai banale; iar daca nu avem, atunci cu siguranta avem nevoie. Ca sunt la 10 minute distanta, ca sunt la o ora sau 7 ore, nu conteaza. Ca te vezi in fiecare zi sau o data la doi ani, nici asta nu conteaza. Atunci cand esti cu sufletul alaturi de acea prietena si stii ca sufletul ei este alaturi de tine, prietenia voastra va trece toate probele, ale timpului, distantei… Ochii care nu se vad, nu se uita! Am zis!

 

PS. Leapsa merge la: Leah, Laura, Alina si oricine vrea sa o preia!

4 Comments

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.