Planetele. E vina lor!

In mod clar planetele s-au aliniat impotriva mea intr-un fel tragic. O amestecatura de forte malefice s-au pus pe treaba si imi sapa groapa saptamana de saptamana de vreo luna incoa’… Saturn si nebunul de Jupiter se tot trag de sireturi cu Luna neagra. Cum sa nu imi mearga toate pe dos? Pfaaaaa. Asta e modul cel mai simplu de a arunca griul intamplarilor de peste saptamana pe seama astrelor. „E vina lor nu a mea!” Eu nu am decat sa stau cu mainile in san si sa astept sa isi faca hatarul, sa se mute Saturn in alta casa, Luna cea neagra sa se faca argintie si Jupiter sa-mi netezeasca minunata cale spre succes si implinire. Ma distreaza tare prezicerile astea astrologice, cu toate ca uneori prea se pupa cu realitatea. Cred ca am tendinta de a da crezare acestor povesti dintr-o nevoie imensa de liniste. Pun totul pe stand by si ascult ce imi povestesc pentru a o putea lua de la capat cumva, in alt mod.

E drept ca trec acum printr-un adevarat haos, dar asta nu inseamna ca astrele sunt de vina. E vorba pana la urma de propriile alegeri, decizii, ceea ce ne place sau nu, si cat de mult suntem dispusi sa lasam de la noi. Imi plac toate nebuniile astea de preziceri, zodiac si stele. Dar cred ca nu reusesc decat sa te bage mai rau in ceata. „Trebuie sa luati decizii, dar nu le luati acum ca s-ar putea sa luati decizii gresite influentate de factori externi nu stiu de care”… Ce simplu ar fi daca ar spune clar, e alba sau e neagra. Cu siguranta nu ne spun lucruri pe care nu le stiam deja, dar poate ca asa, ascultand varianta astrelor, ne facem putina ordine in haosul gandurilor.

Decizii. Decizii. Decizii. In fiecare zi luam decizii si uneori nici nu realizam asta. De la trezitul de dimineata si pana la finalul zilei, cand incheiem activitatea si ne retragem, luam decizii. Sunt pasii aia marunti care ne duc spre viitorul magnific. Oare astele au vreo legatura in toata nebunia asta? Oricat de pragmatica as fi, am momente in care ma las in voia stelelor, aleg sa cred ca va fi cum spun ele. Imi impun starea de zen si feng-shui-ul necesar calmului, optimismului de zi cu zi. Astea sunt momentele cu zambet, cele care imi dau doza optima de calm si incantare.

Dar sunt si momentele acelea in care nicio stea si niciun feng-shui nu e in stare sa ma aduca pe linia de plutire. Ce e de facut atunci? Ce putem face cand ne-am pierdut directia si ne adancim intr-un gol ce echivaleaza cu deprimarea? Atunci sa vina astele si sa-si faca treaba! Sau atunci sunt ele in certuri si din cauza lor ne pierdem noi echilibrul? Ma gandesc sa le pregatesc prajiturele si laptic, doar-doar de s-ar calma si as dormi si eu fara vise, as dormi in sunet de valuri si fosnet de padure… Daca vor altceva, sa spuna. Dau orice pentru putina liniste in noapte!

Voi cu ce planete va certati? Sau sunt doar eu cu niste rotite sucite? 🙂

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.