Povestea al cărei final îl putem face fericit

Scriu rar în ultima perioadă. Prea rar pentru toate ideile pe care le am, pe care le trec pe hârtie în speranța că într-o zi se vor transforma în povești cu care să vă încânt.

Povestea de astăzi, vă spun de pe acum, nu este una fericită. Finalul, deși lipsește, sper din toată inima că va fi unul fericit.

Pe M. am cunoscut-o în prima zi de liceu. Avea cei mai frumoși ochi verzi pe care îi văzusem până atunci. Poate din cauza fardului mov pe care îl purta, poate din cauza genelor lungi și dese. Aveam să aflu mai târziu că fardul mov era menit să-i camufleze ochiul vânăt. Nu mai știu ce i se întâmplase, dar imaginea ei din prima zi de școală mi-a rămas întipărită în minte. Doi ani mai târziu împărțeam aceeași bancă. Am rămas colege de bancă până la finalul liceului. În timp, drumurile ni s-au despărțit, dar am rămas legate cu un fir nevăzut. De câte ori o aud, o văd, parcă timpul stă în loc. Suntem iar în curtea școlii dansând în ploaie, stăm în bucătăria ei, pe jos, și povestim despre nimicurile de peste zi sau despre viitorul minunat care ne așteaptă, vorbim la telefon în miez de noapte despre dramele care ne frămână. Pe atunci nu aveam telefoane mobile, ce să mai zic de internet. Mă bucuram că telefonul fix avea firul suficient de lung încât să-l iau în cameră și să vorbesc până ațipeam cu el în mână.

Cine s-ar fi gândit că ea, prietena mea dragă, va întâmpina așa o încercare? Mare mi-a fost bucuria când m-a anunțat că se va mărita. Și mai mare mi-a fost bucuria când am vizitat-o la spital, după ce a născut, pentru a-i vedea bombonica de fetiță. Anul acesta așteptam un nou telefon, cu nașterea celei de-a doua bombonici. Eram plecată în concediu când fetița a venit pe lume, prematur. M-a sunat câteva zile mai târziu. Nu era vocea unei mame fericite. Casi s-a născut cu Sindromul Apert, mi-a spus. Pe moment nu am înțeles prea bine despre ce e vorba. Am căutat pe internet pentru că mi-era teamă să nu o chinui cu întrebările mele. Am aflat detalii și parcă tot nu-mi venea a crede. De ce? De ce? De ce? Un milion de de ce mi-au trecut prin minte și niciun răspuns nu venea înapoi.

dalia-si-casiana

Dalia și Casiana

Sunt câteva luni deja de când a-nceput lupta pentru salvarea Casianei. Dacă sunt șanse, ce șanse, cine o poate opera, când va fi operată, unde, ce costuri sunt, cât s-a strâns, cât mai trebuie… sunt întrebările care plutesc ca un nor de ploaie și, uneori, răspunsurile sunt fulgere, alteori firave raze de soare și, de cele mai multe ori, lipsesc. Aceasta este deja a treia lună de când o mână de oameni au început să facă valuri pentru a primi răspunsuri, pentru a ajuta acest îngeraș să aibă o șansă la viață.

În fața unei asemenea situații, fiecare dintre noi suntem neputincioși. Cât pot dona eu ca să o pot ajuta? Cu cine să vorbesc? Ce să fac? Singură, prea puțin. Alături de voi – prietenii mei, prietenii voștri, prietenii prietenilor voștri – pot face o schimbare. Împreună putem ajuta. Părinții Casianei – Mădă și Sorin – s-au lovit de multe ziduri până acum, dar au dat și peste oameni extraordinari, oameni care au ajutat fără a cere absolut nimic în schimb.

Aici fac o mică paranteză și vă spun ceva ce m-a impresionat până la lacrimi. Sper ca Sorin să nu se supere că dau din casă, dar nu mă pot abține. Vorbeam într-o seară cu el la telefon și, printre altele, l-am întrebat cum merge cu donațiile, dacă s-a strâns ceva (era perioada în care începusem să dăm sfoară-n țară despre caz, despre donații). Mi-a spus că da, că mai e foarte mult până la a strânge măcar suma necesară primei intervenții, dar vin donații. Chiar nu se aștepta să primească atâtea donații din partea unor oameni pe care nu îi cunoaște. Apoi mi-a spus de un tip care a donat 5 lei. Un domn, probabil în vârstă, care a mers la bancă și a pus în contul lor 5 lei. Imaginează-ți, mi-a zis, omul ăsta care nu ne știe, care a dat peste cazul nostru din întâmplare, a făcut un drum până la bancă, a stat probabil la coadă și a donat pentru noi. În momentul acela am văzut cei mai valoroși 5 lei. O donație făcută din suflet.

Pentru cei dintre voi care nu ați intrat încă pe pagina de Facebook deschisă pentru Casiana, iată câteva detalii:

Sindromul Apert este o malformație genetică foarte gravă și rară în același timp, înregistrandu-se 1 la 65.000 de cazuri în lume. Din cauza acestui sindrom cutia craniană a Casianei nu se dezvoltă în parametri normali, creierul ei neavând loc să crească, poate face accident vascular care îi poate fi fatal. Acest sindrom va necesita multe intervenții chirurgicale la cap care sunt vitale pentru viața fetiței.

Cazul e mult mai complicat decât pare. Sarcina a fost supravegheată de medici care au asigurat-o pe mamă, conform ecografiilor, că bebelușul este sănătos și că totul este în parametri normali. Cum se poate ca medici dintr-o clinică privată, cu pretenții, să nu fie în stare să identifice malformațiile?

casi1

La începutul lunii septembrie, cazul a fost preluat de Observator unde Mădălina a povestit despre sarcină și a explicat ce înseamnă Sindromul Apert. Interviul aici: http://observator.tv/social/un-copil-a-venit-pe-lume-cu-malformatii-grave-pe-care-4-medici-nu-leau-vazut-timp-de-8-luni-185171.html

Am văzut clipul ăsta de zeci de ori și tot nu îmi vine să cred că este ea acolo, că i se întâmplă ei.

Ziua de 3 octombrie a fost una dintre primele zile cu vești cu adevărat bune. Casiana a fost văzută de un profesor doctor din Florența, un domn extraordinar, care le-a comunicat părinților planul tratamentului chirurgical, plan care va demara în luna decembrie cu prima intervenție. Puteți citi aici toate cele comunicate de doctor: https://www.facebook.com/lioara.pop.9/posts/1338110282866887 – Lioara Pop este cea care i-a ajutat să ajungă la clinica din Florența, o adevărată zână bună.

Deși veștile sunt bune, acesta este doar un mic pas, o bătălie câștigată. Din păcate, mai sunt multe de acum încolo. Pentru a afla mai multe detalii, vă invit să urmăriți pagina Casianei aici: https://www.facebook.com/sperantapentrucasianaelena/

După cum spuneam la început, povestea nu are un final fericit, finalul va fi fericit dacă ne vom implica. Împreună o putem ajuta pe Casiana să aibă o viață cât mai aproape de normal. Împreună îi putem oferi șansa la viață. Speranța ei suntem noi, cei care îi suntem alături.

Dacă vreți să vă implicați, mai jos sunt toate detaliile legate de donații și cum îi puteți contacta pe părinți:

Cont in lei: RO67BTRLRONCRT0360853001
Cont in euro: RO17BTRLEURCRT0360853001
Cont PayPal: dumitrescu.madalina.gabriela@gmail.com

BENEFICIAR: DUMITRESCU GABRIELA MADALINA (mama)

Numere de contact: 0726811000 ( tata ) / 0723203575 ( mama )

Vă mulțumesc și vă rog mult de tot să vă implicați!
Orice donație contează, fiecare distribuire a paginii https://www.facebook.com/sperantapentrucasianaelena/ contează. Scrieți și voi despre caz, recomandați prietenilor voștri.

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.