Am descoperit niste cuvinte vechi, prafuite de timp. Le-am adunat si le-am asezat la loc vizibil. Am ras si m-am intristat de adevarul lor… “De ce alergam dupa frumusete? Pentru ca lumea asta e asa de urata, incat iti vine sa versi.”
Si cuvintele mi-au fost intelese gresit… Nu imi mai aduc aminte de ce le-am scris acum 3 ani. Nu mai stiu la ce ma gandeam. Stiu insa ca au in ele adevaruri si zambete strambe. Am spus mereu ca lumea e frumoasa, ca viata e o minune. In seara asta voi contrazice tot ce am sustinut pana acum pentru a ajunge in final la aceeas idee…
Lumea e urata. Foarte urata. E urata in cel mai dureros mod posibil. E urata pentru ca uita sa zambeasca, pentru ca nu da doi bani pe cel de alaturi, pentru ca nu stie sa aprecieze valoarea fiecarui lucru cu care intra in contact si pierde momente din viata, le pierde in uitare si nu e in stare sa intoarca macar o privire dupa ele. E urata pentru ca nu stie sa iubeasca sincer, pana la capat. Promite si uita. E urata pentru ca minte si pentru ca nu e in stare sa recunoasca cand greseste. Se lasa prinsa in situatii de neiesit si nu misca un deget pentru a scapa, pentru a pasi pe drumul cel bun. Lumea e urata pentru ca inseala, pentru ca nu e in stare sa iubeasca, sa astepte, sa ierte, sa aprecieze, sa multumeasca, sa imbratiseze frumosul din toate lucrurile.
Si cautam frumusetea in lumea asta urata, o cautam pana picam franti de oboseala, pentru ca in dimineata urmatoare sa o luam de la capat. Si tocmai atunci cand cautam frumusetea suntem mai frumosi ca oricand. Cautarea asta ne este speranta. Stim ca acolo undeva ne asteapta iubirea si imbratisarea mult dorita. Mergem catre ea cu fiecare pas si bataie de inima. Suntem frumosi cu totii intr-un fel pe care putini il cunosc. Suntem minuni ale acestei povesti numita viata. Dar nu stim. Asteptam de fiecare data o palma venita din neant, o caramida picata din cer pentru a ridica privirea din pamant si a imbratisa frumosul. Lumea e urata pentru ca nu suntem in stare sa o vedem asa cum este ea. Lumea e urata pentru ca uitam sa zambim si sa fim frumosi. Dar cautam frumusetea… cautam iubirea…
Unde cauti tu iubirea? Nu stii ca-i aici? Unde cauti tu frumusetea? Ea este mereu aici.
5 Comments
Mi-a placut…e frumos si e urat)
Intotdeauna sunt amandoua 😉
Perfectiunea apare cand e echilibru…
Foarte frumos, chiar superb. Ne lipseşte nu frumuseţea ci transfigurarea. Apropo, să te uiţi la La Vita e Bella dacă nu l-ai văzut. 😛
Am incercat sa vad La Vita e Bella… sau am intentionat, nu mai stiu. Il voi vedea candva, e unul dintre filmele de care ma tot lovesc. 😀 Multumesc pentru recomandare!
Add Comment