Era o poezie pe care am invatat-o cand eram mica – pe care a invatat-o si mama cand era ea mica, care suna cam asa:
Pititgoi, mai pitigoi,
Ce tot cauti pe la noi
Prin salcami, prin lilieci,
Prin tufisurile reci?
Cand e iarna grea afara,
Si pe casa bruma groasa,
Te trezesti asa-ntr-o doara:
„Simt a vara! Simt a vara!”
Parca asa era, nu sunt sigura… trecura niste ani de atunci, dar aseara, pe cand dadeam zapada de pe masina am avut asa un sentiment ca vine vara. Destul de ciudat totusi… aveam haina alba de zapada si mana inghetata bocna, numai vara nu era in aer… Dar parca imi sunau pitigoi in creier sau era gerul cel care imi vajaia in ureche?!
Dar hai! Stiu eu ca e aproape! Si mai cred ca o sa ne rupa caldura anul asta… Sa ne mutam la mare! 😀
2 Comments
Deja simt caldura!M-am mutat la mare!
:)) Bravoooss!!
Add Comment