time read
Sunt lucruri pe care nu le inteleg, mi-e peste putinta si nu pentru ca as fi rau-voitoare, ci pentru ca… pur si simplu nu le inteleg. Si sunt momente in care nu inteleg barbatii, altele in care nu inteleg femeile… nici pe mine nu ma inteleg uneori. Suntem cu totii niste enigme, spunem una, facem alta, promitem si uitam, sustinem soarele si luna de pe cer si apoi ne contrazicem cat e ziua si noaptea de lunga.
Nu inteleg femeile atrase de barbati care nu le vor, nu inteleg barbatii care se comporta ca niste copii, nu inteleg violenta de orice fel. Nu inteleg misoginismul si masochismul celor mai multi. De cele mai multe ori vad totul prea clar si prea simplu si nu pricep dorinta noastra de a ne complica. Nu avem probleme, ni le facem. Suntem prea fericiti, o dam in bara, facem pe dracu-n patru si intoarcem carul cu fundul in sus pentru a avea motive sa ne lamentam.
Vrem iubire, vrem sa fim liberi, vrem… si nu realizam ca dorintele ni se cam bat cap in cap. Suntem atrasi de extreme si alergam fix dupa ceea ce nu avem (inca). Obtinem si apoi alergam mai departe dupa altceva. Uneori ne punem sufletul in bratele cuiva, permitem sa ni-l terfeleasca si, mai apoi, cand ne dam seama ca nu merita, plecam. Cum se face ca tocmai atunci acel cineva isi va intoarce privirea catre noi si ne va vedea pentru prima data?
Nu inteleg, chiar nu inteleg unele lucruri si nu pricep de ce imi bat acum capul cu aceste aberatiuni… uite ca suna intr-un mare fel! Aberatiunile mele de joi inainte de vineri.
9 Comments
De multe ori habar nu avem ce ne dorim de fapt… Cand ne gasim starea naturala o imbratisam fara a ne gandii prea tare la ea. Complicatiunile la care ne supunem fac parte din procesul nostru personal de cunoastere. E un fel de „hai sa vedem ce se poate intampla daca..” in loc de a alege calea cea mai simpla. Presupun ca e la fel si la barbati si la femei.
Ar punea sa ne spuna un el parerea lui… Sunt curioasa!
Si cred ca necunoscutul ne atrage cel mai mult catre deciziile cele mai de neinteles, e felul nostru de a explora, de a ne aventura. Alegand varianta simplu poate fi banal, mergand e cai mai ocolite avem parte de mai multa adrenalina… poate. Deci de ce sa fie simplu cand poate fi complicat?
Unele lucruri nu trebuie sa le intelegem ci sa reusim sa traim printre ele.
Ai parte de ambele si iubire si libertate doar cand iti gasesti jumatatea perfecta(sa te inteleaga, sa-ti stie dorintele … ). Si nu ma refer la iubire dinaie de printesica agatata in club:
– Te ubeeesc muult, mult … da si mie sosul de mujdei.
Bianca, cu siguranta nu trebuie sa cautam raspunsuri acolo unde nu vor veni, e mai important sa traim decat sa pierdem timpul incercand sa intelegem… dar uneori intrebarile vin in valuri si cautam intelesul situatiilor tocmai pentru a ne urca din nou pe val. Poate fi si asta un lucru de neinteles.
Cartonic, citesc acum cartea lui Pascal Bruckner, Paradoxul iubirii, in care tocmai aceste dorinte iubirea si libertatea constituie unul dintre paradoxuri. Iubirea te leaga, libertatea e tocmai inversul. Si totusi ni le dorim pe amandoua… exista oare acea jumatate perfecta? Sau visam pana la sfarsit la zane?
Eu cred ca da desi o sa par usor visator … restul sunt doar compromisuri. Daca merge totul prea bine se poate ajunge si la plictiseala intr-un final si daca poate exista jumatatea perfecta nu stiu daca exista si iubire perfecta. O tipa si un tip se intelegeau exemplar(faza reala si nu-i spun ei doamna ca are doar 43) se intelegeau atat de bine incat devenise monoton si el a inceput sa bea … acum 3 ani cred(dupa 17) daca nu m-a lasat memoria s-au despartit.
Pai da, este o situatie de care se lovesc mult. Intervine plictiseala, plafonarea de prea mult bine. Poate ar trebui sa ii intelegem pe cei care se mai caftesc, se impaca, mai un scandal, mai o perioada de serenitate… Lasand gluma la o parte, ma gandesc ca fericirea si perfectiune apare atunci cand cuplul reuseste sa gaseasca echilibrul… Oare cati nu ajung la granita aia cu plictisul? Nu ajung sa simta nevoia de altceva pentru a fi resurscitati? Stiu ca sunt si ii admir!
Add Comment