time read
– Zboara spre mine vis frumos, cheama-ma la tine! spuse ea in soapta intr-o noapte cu luna.
Visul a tacut. Mana a pipait perna de alaturi, era goala, visul nu era. A oftat in somn si s-a intors pe carari prafuite intr-un vis ciudat, altul. Mereu altul. Oameni colorati s-au asternut in cale, zambete vesele si copii balon cu voci subtiri. Pluteau cu totii intr-un nor ciudat, ca pulberea de pe drumurile de tara. Dar era galbuie, ca polenul si ei, oamenii, erau albinele venite sa le ia pe talpi si sa le duca departe, din floare in floare.
S-a trezit zambind. Avea parul ravasit, un auriu ce-i inconjura fata frumoasa, rotunda. O clipa s-a privit in oglinda si apoi a ras cum face mereu. Era fata ei de somn, de vis fara sfarsit, de dorinta ascunsa.
Luna era acum soare si razele ii luceau in plete. A plecat sa-si caute visul si oamenii colorati. O rochita galbena, usoara, ii dansa pe langa corp. Era norul ei pufos, ca o speranta. Pas cu pas s-a avantat in lume dar lumea era gri, fetele erau plate desenate de un pictor cubist. Totul era linie si punct. Nici macar o curba!
– Daca as avea o pensula, v-as colora pe toti in curcubee mici si vesele, a spus ea incet ca o rugaciune.
O fetita cu fata ca o luna plina si codite mici si roscovane a suflat printr-un cerc. Buline colorate au plecat spre ea in cel mai vesel dans, mingiute de lumina au plecat nebune spre ea, spre cer si spre pamant. Au plecat sa cucereasca lumea. A intins mana si in palma i s-a asezat usor si transparent un balonas… s-a spart intr-o explozie de lumina si o pensula magica i-a cazut la picioare colorandu-i rochia in mii si mii de stropi luminosi.
S-a aplecat incet, nesigura privind in stanga si in dreapta. A atins pensula mai intai cu degetul, apoi a ridicat-o usor… din ea scaparau stropi de lumina ca puful de papadie. S-a ridicat. A privit in jur cum baloanele pluteau in aer in jocuri de lumini iar oamenii erau papusi de carpa printre ele, papusi cu priviri albe si linii drepte in loc de buze.
– Va colorez pe toti acum… spuse ea, va colorez si veti zambi! striga apoi capatand putere si un ras puteric ii scapa fara sa vrea.
Ridica pensula in timp ce radea si incepu sa danseze un dans ciudat al vantului, dansul bulinelor colorate si al frunzelor de toamna. Stropi de lumina plecara ca o ploaie si se lipira de fetele fara viata, de hainele cenusii, de privirile albe. Din mana ei zbura speranta si bucuria, zambetul si el. Ii colora pe toti rand pe rand si ziua se facu poveste.
Ziua se sfarsi in noaptea neagra cu stele multe. Luna se cocota ca o matroana acolo sus si incepu a-si arunca lumina argintie peste lume. Ea se opri in fata oglinzii o clipa…
– Offf, iar sunt alba… un zambet obosit i se asternu pe fata. V-am dat culoarea mea voua, oameni frumosi, oameni colorati, curcubeele mele frumoase. Ma asteptati acum in vis… pana in zori…apoi va veti topi ca baloanele de sapun, unul cate unul… Suntem cu totii baloane de sapun, picaturi de lumina si de viata. Suntem sperante…
Add Comment