Tablou de primavara

Am stat intinsa pe banca din lemn, banca facuta de tataie nu tocmai confortabila, insa perfecta pentru acel loc, acel colt de Rai care se mai numeste „curtea bunicilor”. Am privit cerul, un cer albastru presarat cu nori pufosi. Am inchis ochii si imagini de demult s-au intors la mine, amintiri ale unor zile superbe. Cati ani au trecut oare de cand am inceput sa privesc cerul acela? De cand ma fascineaza acel loc? De cand lumea as putea spune. Este singurul loc in care timpul se opreste, viata se opreste. O mica zona crepusculara. Daaa! Numai acolo se intampla totul cum nici nu te astepti. Acum e soare, acum ploua, peste tot sunt furtuni, acolo e soare. Daca as privi de sus locul acela magic, cu siguranta ar parea o insula pe care dusmania vremii o ocoleste, desi… acolo se intampla cele neintamplate.

Ma leaga multe amintiri de acel loc si de fiecare daca cand ajung acolo ma intorc parca in timp. Sunt din nou micuta, prietenii ma striga sa ies la poarta. Visam impreuna la viitorul minunat care ne asteapta si imbratisam toate stelele cu o privire. Acolo, la capatul meu de lume, se afla cea mai frumoasa stea. Este mai luminoasa ca oriunde altundeva, este a mea cum nu va fi a nimanui. Si acolo am promis ca nu voi duce niciodata vreun el daca nu este acel el. Nu am simtit niciodata nevoia de a-mi imparti minunatia de loc, cel putin nu pana acum… cu niciun iubit, nici macar cu prietenii. Ciudat… Sa fie o doza de egoism? Ma intreb daca voi putea si voi avea ocazia vreodata sa imbratisez iubirea sub cerul meu frumos, langa marea mea cea mica. Probabil, daca se va intampla, o voi face pentru totdeauna. Ma voi pierde intr-o imbratisare fara sfarsit, intr-un zambet cald si luminos. Stelele vor fi martori muti ai unei iubiri de vis, iubirea mea pana la cer si inapoi. Si cand vom reveni pe pamantul asta mic din imbratisarea noastra, marea, doar ea, ne va mangaia fruntile senine si ochii indragostiti.

Ieri cerul meu era albastru. Primavara plutea in aer si prin copacii albiti de flori. Puisorii cei galbui (foto) isi piuiau primele clipe de viata. Am fotografiat primavara cu ochiul mintii si am asezat-o intr-un nou sertar al amintirii. Nicaieri altundeva nu voi avea parte de un cer mai frumos, de un soare mai cald, de un timp numai al meu…

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.