Tarziu in noapte

Intr-o noapte, acum un timp, acum o viata m-am indragostit. Sa fi fost o noapte de mai? Sau poate un august fierbinte… Un octombrie colorat? Poate. Sau poate nu pentru ca, stiti voi, frumosul se intampla cand nu te astepti, nu atunci cand ti-l doresti, cum il ceri. Sa zicem ca a fost noapte neagra de inceput de an, inceput de viata.

Si e bine, atat de bine… dar uneori uit si ma pierd printre ganduri. Ma las furata de cotidian, de ploile care cad reci si lipsite de zambet. De fapt sunt calde, de fapt isi stralucesc picaturile ca niste bijuterii fantastice, insa nu le vad. Si asa trec pe langa mine, pe langa noi, pierdem minuni, pierdem clipe care nu se vor mai intoarce nicicand. Dar ceva imi aduce aminte ca sunt indragostita si sunt dimineti in care privesc spre cerul ala fantastic de albastru si stiu ca pot vedea pentru totdeauna, pot iubi pana la el, la cer, si inapoi. Pot fi cine vreau si pot trai asa cum vreau. Acelea sunt momentele in care simt ca pot sa zbor si nu e nimeni care sa imi franga aripile…

Da, sunt indragostita de noaptea asta magica in care am pasit in luna mai. Sunt indragostita de trandafirul meu frumos care-si adoarme culoarea de undeva de sus. Sunt indragostita de cartile mele superbe care mi-au incantat sufletul candva sau care isi asteapta randul tacute. Sunt indragostita de o fotografie si de amintiri frumoase din alte vieti, alte timpuri. Sunt indragostita de scumpa mea de departe care ma priveste cum nimeni n-a stiut sa o faca. Sunt indragostita de oglinzile mele si imbratisarile care au fost si care vor fi, de vestile minunate pe care le-am primit.

Stiti cum e sa primiti o veste care sa va umple sufletul de bucurie? O veste pe care nu o puteti impartasi nimanui, desi ati vrea, desi simtiti nevoia sa o spuneti in stanga si in dreapta? E minunat!

Si sunt atat de indragostita! A venit vara cu alaiul ei de verde si culoare. As vrea sa o imbratisez pentru totdeauna si as mai vrea sa-mi pot imbratisa marea frumoasa si agitata, marea in care ma pierd in fiecare an cu gandurile toate si catre care tind tot restul timpului. Marea care ma asteapta an de an cu acelasi cantec care ma vrajeste, aceleasi valuri care ma imbratiseaza intr-un fel anume, de nedescris. Marea mea albastra care ma primeste cu toate framantarile si care stie sa le alunge pentru un timp… o viata?!…

E tarziu, prea noapte, prea somn. Alunec usor in vis si stiu ca peste cateva ore voi fi la fel de indragostita. De tine.

 

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.