Un an nou, luminos a venit peste noi. A venit prea incet, prea repede. Nici nu mai stiu… Ceream acum multe luni sa nu vina, sa stea departe. Mai erau multe de realizat. Si totusi, spre final de an, am cerut sa se topeasca mai repede saptamanile, zilele, pentru a imbratisa cu entuziasm un an nou, un alt inceput.
Intr-un fel acest sfarsit de an nu e mare lucru, avem mereu petreceri mai mari sau mai mici, sperante de viitor, sampanie si pupaturi de la multi ani. Tragem linie si luam decizii, anul urmator va fi mai bun. Ridicam paharul in aer si sorbim cu nesat din licoarea viitorului spaland cu ea amintirea trecutului. Pastram doar bunele… Bem ultimul pahar din anul care trece si primul din anul care vine. Sarim intr-o secunda dintr-un an in celalalt razand si strangand in pumni dorinte, vise, sperante nesfarsite.
Mi-am facut si eu lista de dorinte pentru anul acesta. Am zambit dorintelor implinite din anul care tocmai s-a stins, unele au ramas in asteptare, le-am reportat sau le-am lasat pe plan secund. Dar ele sunt si stiu ca atunci cand se vor implini vor lasa loc altora si tot asa. Traiesc din dorinte, traiesc din speranta, traiesc din clipe.
Cu toate ca a fost o noapte, un minut, o clipa care a despartit cei doi ani, acea clipa mi-a redat zambetul, a resurscitat dorinta de a lupta, de a gasi bucuria fiecarei zile… Spuneam ca nu am simtit sarbatorile ca in alti ani. Cineva mi-a spus ca lipsa zapezii este motivul. As mai adauga si altele pe langa lipsa zapezii… dar nu lipsurile sunt importante. De ce sa nu ne gandim la plusuri? Nu a fost 2011 cel mai bun dintre ani, dar a fost un an extraordinar. A fost un an cu decizii majore, un an in care am cunoscut oameni noi, oameni buni si frumosi, un an in care s-au nascut pui de iubire cu ochi de cer senin si zambet de soare, un an in care am descoperit drumuri noi care duc mereu catre departe. In 2011 am iubit pana la cer si inapoi si stiu ca iubirea va ramane pentru totdeauna, o voi gasi si regasi pana nu va mai pleca. In 2011 am cerut mai mult de la viata si, daca nu am primit, am mers mai departe pana am gasit.
Mi-au lipsit prietenii, cu toate ca stiu ca ei sunt acolo. Ei sunt iubirile pentru totdeauna care nu vor disparea oricat de mari ne-ar fi distantele… Prietenii ne sunt oglinzi fermecate care vad prin noi si ne ridica la nevoie. Le am, le port cu mine an de an, le iau si in 2012 cu drag… pe ele, oglinzile mele, prietenii mei.
Si 2012! Un alt inceput si un alt sfarsit de lume. Daca asta ar fi sa ne fie ultimul an din viata, ce am face? Ne-am duce viata inainte sau am face totul diferit? Indiferent cum va fi 2012, ultimul din lista sau doar un altul dintr-un sir de multi, voi merge inainte cu dorintele mele. Le-am scris cu litere de-o schioapa, le-am scris pe hartie, mi le-am scris in suflet pentru ca Universul asta mare sa le vada mai usor si sa-mi dea o raza de stea pentru a le putea implini una cate una…
Va doresc dragilor un an minunat, un an de neuitat! 2012 sa va aduca zambete, bucurie si tot ce va doriti sa se implineasca…
6 Comments
Pupici 🙂 pentru descrierea lui bebe.
E descrierea pe scurt! 😀
ce o sa fie? niciodata nu stim….si poate asta e bine. elementul surpiza face parte din viata. important e ca la sfarsit, cand tragi linie, sa nu iti para rau de nimic
La Multi Ani!!
Foarte bine spus S. Si mai mult de atat, ar fi ideal sa nu avem regrete ca am ezitat sa facem ceva 😀 Regretele ca am facut, nu isi au sensul…
La multi ani!!! 🙂
Mie inceputul lui 2012 nu mi se pare cu nimic diferit de ala a lui 2011. Avem tot crime, accidente, curve si violuri, Boc iar creste economic, taranii si ciobanii sunt la locul lor. Si n-o spun ca am petrecut eu timpul cu medicamente, chiar nu simt nimic special …
Eu simt. Nu e zapada. Ploua ca naiba. Dar macar s-a dus 2011 cel cu multi nervi, poate 2012 a venit cu zile mai bune, cu frunti senine si dorinte care se vor implini. Speranta moare ultima.
Add Comment