Vreau inapoi!!!

O ultima intalnire cu marea. A fost. Si a fost un week-end de exceptie…

Nu as avea multe de zis, pentru ca intalnirea cu marea e mereu perfecta, indiferent de ocazie, de vreme, de moment. Am insa cateva observatii…

Cu mult timp in urma am primit un tablou. Era cu o epava undeva pe o plaja. Minunat. L-am pus frumos pe perete si de mai mult de 10 ani il privesc de fiecare data cu aceeasi imensa admiratie… S-a intamplat intr-un an, prin 2000 daca imi aduc bine aminte, sa aflu ca aceea este epava din Costinesti. Nu aveam eu tragere catre alta destinatie estivala decat Mamaia, insa mereu m-a atras acel loc… vroiam sa vad epava, sa vad cat de mult este reflectata realitatea in tabloul meu.

epava-tablou.jpg        epava11.jpg

Si acum, week-end-ul asta, mi-a fost implinita aceasta mica dorinta. Am fost in Costinesti. Epava este exact ca in tablou… s-a schimbat modernizat putin faleza, in rest e reproducerea perfecta a unei imagini de demult. Asta e partea buna, partea mai putin buna este tot ce inseamna Costinesti ca si statiune… plaja, apa, distractii, mancare, oameni… Nu pot sa zic decat ca am vazut, tentatia a disparut, ma intorc in Mamaia cu bratele deschise…

Ok. Ok… exista Mega Discoteca Tineretului (si club Azteca), dar e deprimant de mare si de goala, sau deprimant de plina cu liceeni pusi „pe fapte” sau cocalari. Daca am vazut cateva fete mai rasarite cred ca a fost o pura intamplare si ca se mirau si ei ca si noi ca suntem acolo. Ring? Da. Inca o „distractie” – pentru iubitorii de manele. Pass. Daca mai sunt si altele, chiar nu ma mai intreseaza. Mega Discoteca mi-a ajuns. Pacat totusi de muzica. Era chiar ok!

Mai departe despre plaja… No comment. Despre apa. No comment. Despre… no comment.

Cu toate astea a fost o mini-vacanta de exceptie pentru ca pana la urma nu conteaza atat de mult unde mergi, ci cu cine mergi. Iar eu daca mai am si o carte, atunci totul e de vis.

A fost a doua oara cand am mers cu trenul anul asta, de fapt a 3a! Si de data asta chiar nu am simtit cele 5 ore + intarzierea… doar ACul din tren! Parca veneam de la munte 😀

Senzatia de mare salbatica din Costinesti am sters-o cu ultima oprire… plaja din Mamaia. S-a intamplat sa prindem o ultima imagine superba, apa curata, soare „dragut”, briza atat cat a fost nevoie. Nicaieri ca acasa – nicaieri ca in Mamaia (la Romanica noastra cel putin).

Ma simt acum ca dupa o lunga si nedormita vacanta, cu bagaje neatinse si in asteptare. Nu am chef de ele, sa se despacheteze singure!

E septembrie. Gata cu vacantele, gata cu marea… sau cine stie?! Surprize au tot fost… Nu cred ca m-ar surprinde o noua evadare, sa am cu cine! Vreau la mare…

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.