Mi-e dor de mare!

time read

Articolul are 214 cuvinte și se citește în 1 minute.

Mi-e un dor ingrozitor de mare si de vara, de cerul senin plin de soare si nori pufosi. Acum mi-e dor de mare, acum cand s-a pus pe o ninsoare ca-n povesti. Ninge viscolit in geamul meu si tot ce imi doresc e sa fie vara mai repede, sa arunc toate hainele groase si multe, sa le dosesc in cele mai intunecate colturi pentru a lasa locul celor subtiri si colorate… Mi-e doar de soare. Il privesc din cand in cand in ochi, dar nu e el. E fratele lui geaman, cel rece si mincinos.

Si ningeeeeee! Poate ca pana maine va fi din nou mocirla traditionala, poate ca ninsoarea de acum va fi doar iluzia unei seri indragostite. Acum insa privesc pe fereastra cu bucuria copilului care se vede deja alergand prin covorul de alb, tragand sania si aruncandu-se pe burta de pe dealul cel mai inalt.

Si mi-e dor de mare pentru ca am multe de povestit! Indiferent de vreme, de cer senin sau trist, marea e frumoasa si o doresc asa cum ma asteapta ea an de an cu valurile deschise si tremurande. Gandurile mele sunt acolo si se agata de ea ca de colacul de salvare… Mi-e dor de mare cum mi-e dor de ea, cum mi-e dor de el…