Un moment. Momentul acela in care privesti linia orizontului si vezi infinitul. Momentul in care soarele rasare din mare si se arunca spre inalt. Momentul in care, acelasi soare, se ascunde dupa munti si iti zambeste cu ultimele-i raze rosiatice...
Mi-e dor de soare. Un dor imens, sufocant. Mi-e atat de dor incat simt cum ma sting incet cu fiecare zi ce trece. Farama de speranta cu care ma trezesc se stinge putin cate putin… de saptamani intregi. Pana cand? Cenusiul isi pica tristetea...
14 februarie. Starea de azi e verde. Verde mult si cald. Un verde pufos care te trezeste la viata in diminetile cenusii. Mai e si o doza de albastru intens. Acel albastru al marii indragostite de cerul inalt. Azi, 14 februarie, iubesc vara care...
Noapte neagra. Noapte alba. Noaptea cea mai frumoasa… este atunci cand soarele straluceste pe cer cu toate stelele lui. Luna ii zambeste de dincolo de mare. Se imbratiseaza la umbra unui nor si danseaza pe-o pala de vant. Mi-e dor de mare...
Mi-e un dor ingrozitor de mare si de vara, de cerul senin plin de soare si nori pufosi. Acum mi-e dor de mare, acum cand s-a pus pe o ninsoare ca-n povesti. Ninge viscolit in geamul meu si tot ce imi doresc e sa fie vara mai repede, sa arunc...
Andreea Ban - Thoughts about nothing © 2019. All rights reserved.
